joi, 7 iunie 2012

Pictura in acuarela pentru incepatori pas cu pas

Tutorial 1: Floarea-soarelui

Cromatica culorilor acuarela folosite in acesta pictura este unitara. Cu toate acestea, efectul final al picturii este interesant si plin de forme si volum, creaza impresia de unitate si armonie – dificila de obtinut atunci cand se lucreaza cu obiecte contrastante.
Unul dintre obiectivele acestui exercitiu de pictura in acuarela consta in controlarea nuantelor intr-o paleta de culori reci, pentru a crea un efect de calm si lipsa de miscare.

Inainte de a incepe sa asezi culorile acuarela pe hartie, trebuie sa realizezi schita desenului. Traseaza conturul florii-soarelui cu linii simple, cu ajutorul unui creion pentru schita (creion sau mina grafit) floarea si frunzele acesteia. Cand se deseneaza pe o hartie acuarela (de regula este mai groasa si aspra) se vor folosi tuse de creion fine, pentru a se sterge usor dupa ce pictura este gata.


PASUL 1 
Mai intai umezeste petalele cu ajutorul unei pensule cu fir natural. Apoi se foloseste o pensula pentru acuarela rotunda pentru a aplica culoarea galbena foarte diluata pe fiecare petala. Se lucreaza dintre interior catre margini. Cat petalele sunt inca umede, se foloseste un amestec de galben lamaie (lemon yellow) si ocru galben (yellow ochre) pentru a da contur bazei si centrului fiecarei petale.
Dupa ce hartia s-a uscat complet, se aplica un amestec de acuarela ocru galben (yellow ochre) si siena arsa (burnt sienna) pentru a picta spatiul dintre petale, folosind mai putina apa si mai mult pigment in acest amestec pentru cateva petale, pentru a crea un efect de „adancime”. Se spala pensula pentru acuarela, se tamponeaza pe un prosop de hartie si apoi se amesteca zonele recent pictate, pana se obtine o trecere usoara si naturala de culoare.



PASUL 2 
Dupa ce s-a uscat, se foloseste un amestec de ocru galben (yellow ochre), siena arsa (burnt sienna) si magenta pentru a aplica umbrele. Mai apoi se umezeste hartia in jurul marginii de dinafara florii-soarelui, dar centrul acesteia se lasa uscat. Se aplica atat ocrul galben (yellow ochre) cat si amestecul galben lamaie (lemon yellow) si ocru galben (yellow ochre) in jurul centrului uscat, folosind mai putina apa, pentru a se obtine culori bogate si inchise.
Cu cat te apropii tot mai mult de baza petalelor adauga mici cantitati din urmatoarele amestecuri: magenta cu galben lamaie (lemon yellow) si siena arsa (burnt sienna), magenta, ultramarin (ultramarine) pentru a intuneca culorile. Foloseste chiar si mai putina apa pentru a crea cele mai inchise nuante, in locul unde petalele se unesc, in centru. Presara sare in centru cat inca acuarela este umeda si apoi indeparteaza-o usor odata uscata, pentru a obtine o suprafata texturata, imitand semintele florii-soarelui.


PASUL 3 
Acum va trebui terminat de pictat centrul. Incepe de-a lungul marginii centrului cu ocru galben (yellow ochre) – precum in pasul 2. Apoi se adauga un amestec de verde, obtinut din ultramarin si galben lamaie (lemon yellow) in mijlocul absolut al florii-soarelui.
Amesteca siena arsa (burnt sienna), magenta si ultramarin pentru a picta marginea inchisa, unde centrul se intalneste cu petalele, separand vizual cele doua parti.
Cat acuarela este inca umeda, se presara sare peste mijloc. Dupa uscare, sarea se indeparteaza usor cu pensula pentru a se obtine o suprafata ne-uniforma.


PASUL 4 
Se umezete suprafata inferioara a frunzelor mari si intoarse si mai apoi se aplica laviuri* de galben lamaie (lemon yellow) in amestec cu albastru celest (cerulean blue) de-a lungul marginilor exterioare. Se aplica acuarela dintre margine spre interior, unde se vor folosi culori tot mai diluate. Cat timp frunzele nu sunt uscate, centrul se inchide cu un amestec de galben lamaie (lemon yellow) si ultramarin.
Apoi se umezesc frunzele de dimensiuni mai mici in acelasi fel, lucrand mereu dinspre deschis spre inchis.
De asemenea, se umezeste tulpina si se incepe aplicarea culorii acuarela cu un amestec de galben lamaie (yellow lemon) si albastru celest (ceruleum blue) si apoi se adauga un amestec de verde inchis obtinut din ocru galben (yellow ochre), siena arsa (burnt sienna) si ultramarin (partea dedesubt a frunzulitelor).
Cand se aplica o culoare noua peste o alta culoare inca umeda, in mod natural culoarea se va imprastia si se va amesteca de la sine. Efectul obtinut este similar unui laviu (culoare aplicata in degradeu). Pentru a „contamina” culoarea inca umeda, nu este nevoie decat de un varf de pensula inmuiat in noua culoare.

PASUL 5 
De indata ce suprafata dedesubt a frunzelor indoite s-a uscat, se umezeste varful fiecarei frunze.

Apoi se adauga un element de varietate prin folosirea unei culori acuarela verde, de la cele mai deschise nuante (obtinut din galben lamanie si albastru celest) pana la cele mai inchise (ocru galben, siena arsa si ultramarin).

Cat timp acuarela este umeda, cu ajutorul varfului manerului de pensula se marcheaza venele frunzelor.

Daca culoarea este inca foarte uda, aceasta tehnica va produce linii inchise; daca culoarea este doar umeda atunci se for crea linii albe delicate.

PASUL 6 
Pentru fundal se va lucra in ultramarin, in partea de jos a hartiei, in spatele frunzelor.

Cu cat urci cu in aplicarea fundalului, se vor folosi nuante din ce in ce mai deschise, folosind mai multa apa si mai putina culoare.

In partea din dreapta a fundalului, aplica un amestec deschis de galben lamaie (lemon yellow) si ocru galben (yellow ochre).

Cat timp aceasta zona este inca umeda, adauga cateva frunze fine in fundal, cu un amestec de culoare verde, obtinut din galben lamaie si ultramarin.

PASUL 7 
Cand culoarea acuarela s-a uscat, se aplica un al doilea strat de culoare peste fundal, un amestec obtinut din ocru galben, siena arsa si ultramarin, diluat mai mult in partea inferioasa a picturii. Apoi se adauga un strat de acuarela albastra aproape transparenta deasupra frunzulitelor din fundal. Pictura trebuie sa se usuce perfect intre aplicarea de straturi de culoare.


PASUL 8 
Acum se aplica o serie de glazuri peste fundal. Se alterneaza un amestec de verde (obtinut din galben lamaie si ultramarin) cu un albastru ultramarin, lasand culoarea sa se usuce intre orice doua aplicari consecutive.
Spre partea inferioara a florii-soarelui se folosesc culori foarte inchise, dar care se deschid diluandu-le cu cat mai multa apa, cu cat avansezi cu pictura catre partea superioara a picturii.
Asteapta uscarea culorii acuarela dupa care poti sterge liniile de creion si poti sa iti semnezi frumoasa lucrare!

*Laviu - Tehnica prin care se formeaza umbre intr-o pictura ce foloseste culori solubile in apa (acuarela, cerneala etc), aplicandu-se straturi de culoare din ce in ce mai diluate

Materialele recomandate pentru a obtine aceasta pictura in acuarela sunt:
Culori acuarela Cotman
Pensule fir natural acuarela Pictor Kolinsky
Pensule fir sintetic acuarela Cotman rotunda
Hartie acuarela Watercolour Torchon Fabriano

marți, 29 mai 2012

Pensulele de pictura

Untitled Document
Pensule pentru pictura profesionale,
pentru artisti
De multe ori importanta pensulelor, in achizitia materialelor de pictura, este uitata si sunt vazute doar ca niste ustensile de aplicare a vopselii sau a vernisului. Culoarea capata de regula cea mai mare atentie, dar se stie ca alegerea uneltelor de pictura si a auxiliarelor au o la fel de mare importanta asupra lucrarii.

Ce inseamna de fapt „calitatea” unei pensule


Atat pentru studenti, incepatori cat si pentru artistii deja consacrati, bugetul de achizitie a materialelor de pictura este mereu strans. De multe ori nu exista decat o singura optiune si anume aceea de a cumpara niste pensule economice. Nu este nimic rau in acest rationament, dar doua lucruri trebuie amintite:
  • Pensulele cu fir de porc se vor rasfira usor, parul se ma inmuia, posibil sa cada, stricand lucrarea si chiar impiedicandu-te sa aplici culoarea de pictura corect
  • Pensulele sintetice, folosite pentru cerneala, acrilice sau acuarela nu vor „retine” o cantitate mare de culoare si e posibil sa nu isi mentina varful ascutit
  • Odata folosite, se vor deteliora in scurt timp si este posibil sa ai nevoie de doua sau trei pensule economice pentru a termina o lucrare, iar costul acestora poate echivala pretul unei pensule de calitate, pentru artisti
Parul natural

Pensulele pentru pictura cu fir natural, pentru artisti se confectioneaza de regula din par de zibelina sau capra. Aceste tipuri de fir sunt moi si se folosesc cu precadere pentru culorile de pictura de consistenta fluida, indiferent ca este vorba de culori de ulei, acrilic, tempera, acuarela sau cerneala.
Structura microscopica a
firului de zibelina
Parul de zibelina este ideal pentru confectionarea pensulelor. Structura firului de par este conica, elastica si acoperita cu niste solzisori microscopici. Forma conica si elasticitatea firului ajuta la formarea unui varf foarte bine definit, ascutit. Solzii microscopici au rolul de a „incarca” cat mai multa culoare.
Combinarea acestor trei elemente fac dintr-o pensula cu par de zibelina un mijloc perfect de control, in timpul aplicarii culorii de pictura.

Singura problema a firului de zibelina este costul ridicat. Ca modalitate de compromis, pe piata sunt disponibile pensule cu fir sintetic sau combinatie de par de zibelina si fir sintetic.

In varful piramidei, din punct de vedere al calitatii este pensula cu par de zibelina Seria 7 Winsor & Newton. Fiecare pensula din aceasta gama este realizata dintr-un amestec de fire de zibelina de lungimi diferite, ce ajuta la obtinerea unui varf perfect, ce se mentine chiar si dupa utilizari indelungate. Notorietatea pensulelor Seria 7 vine din trecut: a fost special creata la comanda Reginei Victoria si a fost folosita de artistii de pe Titanic, dar se continua in zilele noastre cand este considerata a diminua timpul de lucru cu 60% datorita eficientei sale de a ingloba mai multa culoare.


Un alt lucru util a fi mentionat este ca marimile pensulelor de pictura variaza de la tara la tara si de la producator la producator; astfel o pensula numarul 10 nu va avea aceeasi marime.


Alte pensule pentru artisti cu fir natural de zibelina sunt Maimeri Pictor Kolinsky sau Winsor & Newton Artists’ Water Colour Sable. Sunt cu mult superioare pensulelor cu fir sintetic si glazura in ulei sau laviul aplicat cu acestea va fi mult mai precis si controlabil.


Parul de capra este o varianta cu un pret mai mic fata de zibelina. Pensula cu par de capra este ideala pentru laviu. Parul de „onduleaza” si nu formeaza varf.

Structura microscopica a
firului pe porc

Parul de porc este un fir natural, dur si destul de „teapan” cat sa se poata aplica culoarea de ulei sau acrilicul direct din tub. Fiecare fir se termina cu un varf despicat, ceea ce ajuta la amestecarea culorilor pe paleta sau „incarcarea” pensulei cu o cantitate semnificativa de vopsea.


Ca orice alt tip de pensula, cele cu par natural de porc sunt disponibile in diverse tipuri de calitati si implicit preturi.


Cele mai calitative pensule cu par de porc contin firul cel mai dur. Parul de porc are o curbura naturala, indreptata spre interior. Aceasta forma ajuta la pastrarea controlului atunci cand pensule se „apasa” pe panza. O alta calitate a parului de porc consta degradarea treptata: in ciuda faptului ca isi pierde din marime, isi pastreaza forma. Degradarea aceasta se intampla totusi in ani de zile de pictura!
Cu cat calitatea pensulei este mai scazuta, cu atat duritatea firului de par este mai mica si degradarea va fi mai accentuata. Pentru cei ce doresc o pensula de calitate medie/buna la un pret rezonabil, pensulele Reinboster Maier si Winsor & Newton Azanta sunt perfect recomandabile.


Firul sintetic

Pensulele cu fir sintetic sunt confectionate din poliester, putand fi atat dure cat si moi, potrivite pentru culorile fluide, dar si pentru cele dense. Pentru ca pretul materiei prime este mai scazut decat in cazul pensulei cu par natural, pretul pensulei cu fir sintetic este de regula mai scazut, dar asta nu inseamna ca sunt total de ignorat de catre artisti!


Pensulele cu fir sintetic moale sunt concepute pentru culorile de pictura fluide. Pensulele de calitate superioara au un varf perfect, ce se mentine odata umezite. Un bun exemplu sunt pensulele Winsor & Newton Cotman sau Maimeri Toray; chiar daca nu pot „incarca” multa culoare, varful este perfect si ofera un bun control aplicarii vopselii.


Pensulele Sceptre Gold, avand un amestec de zibelina si fir sintetic imbina calitatile firului natural de zibelina cu pretul economic al firului sintetic.


Firul sintetic dur al pensulelor este special creat pentru pictura in ulei si acrilic. Avantajul firului sintetic in comparatie cu parul de porc este ca cel din urma nu devine flasc in contact cu apa. Acest aspect devine important atunci cand se lucreaza in culori de ulei solubile in apa.


Si nu in ultimul rand, pensulele cu fir sintetic reprezinta o alternativa celor ce acorda o atentie sporita mediului inconjurator, fiind vegetarieni!



Sfaturi despre cum sa iti pastrezi  pensulele


Regula de aur consta in atentie fata de pensule. Astfel durata de viata se extinde considerabil si costurile sunt sub control!
  • Nu depozita pensulele cu varful in jos
  • Clateste pensulele de acrilic in timp ce pictezi pentru a evita intarirea acestuia
  • Nu folosi pensule de zibelina pentru a amesteca culorile; pentru amestec de culoare foloseste pensule ieftine
  • Dupa stergerea si clatirea pensulelor de culoare, spala-le in apa calda si sapun; rezultatele vor fi surprinzatoare!
  • Reda forma pensulelor dupa ce le speli, usuca manerul si aseaza-le intr-un recipient cu varful in sus
  • Cand pensulele cu par de zibelina nu vor fi folosite pentru o perioada mai indelungata, depoziteaza-le cu grija intr-un loc in care pui o substanta de indepartat moliile (naftalina, levantica etc)
  • Restaureaza pensulele sintetic indoite prin inmuierea lor intr-o apa ce a fiert, usor racita, aproape un minut.
  • Restaureaza pensulele rasfirate sau indoite spalandu-le temeinic si apoi dandu-le forma cu putina guma arabica; lasa-le sa se usuce pentru cateva zile inainte de a le clati si folosi din nou.

miercuri, 25 mai 2011

Schita si desen - Realizarea unui portret in grafit pas cu pas



Portret in grafitIn continutul acestui articol vom explica pas cu pas etapele procesului de desenare a unui portret.

Trebuie tinut cont de faptul ca un portret este un "proces" ce cuprinde mai multe etape.

Materiale necesare:

- Hartie pentru schita sau desen 21x29 sau 30x42cm

- Creion HB si B cu mina de grafit

- Guma paine

Pasul 1 in desenarea portretului

Portret in grafitPortret in grafitSe incepe cu desenarea unei forme ovale sau a uneia tip ou. O linie longitudinala ce taie forma ovala de la jumatate va indica locul unde vor fi desenati ochii. Aceasta linie va ajuta la pozitionarea ochilor in linie dreapta, caci exista riscul la incepatori de a-i incrucisa daca sunt desenati mai tarziu.

Se traseaza o a doua linie la jumatatea distantei intre linia ochilor si barbie - aceasta reprezinta varful nasului. Mai apoi se traseaza o alta linie la jumatatea dintre nas ci barbie, reprezentand linia gurii.

In final se traseaza o linie transversala ce va imparti fata simetric si va indica linia gatului.

Toate aceste linii trebuiesc trasate usor, pentru a putea fi sterse mai tarziu cu usurinta. In acelasi timp, liniile trebuie sa fie destul de vizibile pentru a nu pierde ghidajul lor.

Proportiile fetei

Pentru a masura perfect si usor proportiile fetei se poate folosi aceasta tehnica a distantei ochilor. Aceasta tehnica a masurarii proportiilor te va ajuta sa intelegi si sa trasezi corect formele fetei. Pentru incepatori, greselile cele mai frecvente constau in desenarea unui nas prea scurt sau prea lung.

Linia albastra din ilustratia alaturata reprezinta distanta ochilor. Fiecare forma de migdala albastra reprezinta latime unuia dintre ochi in raport cu fata. Liniile rosii doar delimiteaza si face mai evidente aceste lungimi.

Vei observa ca intre cei doi ochi exista o distanta echivalenta cu cea a unui ochi. Totodata, distanta dintre ochi si conturul fetei este egala tot cu lungimea unui ochi. Astfel, putem masura latimea fetei in aproximativ 5 lungimi de ochi.

Este o idee foarte buna sa se foloseasca acest instrument al "distantei ochilor" pentru a desena proportiile fetei. In acelasi fel nasul poate fi folosit pentru a masura dinstanta dintre frunte si nas (echivalenta cu lungimea a 3 ochi) sau dintre nas si barbie (egala cu lungimea ochilor, adica 2 lungimi de ochi).

Intr-o etapa mai avansata a desenului de portrete vei putea masura aceste proportii doar privind fotografia modelului. Totusi, in fazele de inceput poti desena usor aceste masuratori ce mai apoi vor fi sterse.

Pasul 2 in desenarea portretului

Portret in grafitAcum urmeaza construirea formelor principale si a umbrelor. Umbrele sunt indicate usor prin formele parului.

Se adauga cateva detalii pe fata. Se sterg doar daca este necesar, dar trebuie tinut cont la liniile sa fie usoare, fine si late. Se traseaza doar formele principale.

Schita se confrunta cu manechinul (fotografie sau oglinda) pentru a observa din cand in cand zonele ce au fost desenate stramb). Acest exercitiu va ajuta si la observarea zonelor asimetrice (mereu exista zone desenate mai putin natural, in cazul de fata barbia va trebui corectata mai tarziu; de regula se greseste in desenarea ochilor, nasului sau a obrajilor). Se corecteaza zonele cu probleme si se continua desenul.

Trebuie tinut cont de faptul ca orice persoana are unele parti ale fetei usor asimetrice. Nicio persoana nu are trasaturi perfecte si uniforme. De fapt, aceste iregularitati se pot observa mult mai usor daca se intoarce o fotografie a fetei lor invers.Cu toate acestea, trebuie facuta distinctia intre asimetriile fetei si un desen stramb.

Inainte de a trece la adaugarea de tonuri mai inchise se verifica respectarea proportiilor de baza. Se foloseste metoda distantei ochilor pentru a masura si verifica proportiile. Este mult mai usor sa se corecteze si sa se stearga greselile majore acum, decat mai tarziu cand vor fi deja adaugate detalii si tonuri inchise.

Pasul 3 in desenarea portretului

Portret in grafitCand te-ai decis asupra proportiilor si acestea sunt trasate clar, poti incepe definirea trasaturilor portretului.

Se sterg liniile trasate la inceput ce au ajutat la alinierea formelor, dar si liniile libere ce te-au ajutat la crearea structurii fetei.

Poti incepe prin adaugarea de detalii ochilor, nasului si a gurii. Incepe prin a desena pupila ochiului, detaliile in jurul buzelor si narilor si asa mai departe. Finiseaza umbrele fetei.

Nu te descuraja de liniile ce nu redau portretului unitate intrucat acestea se pot sterge si re-trasa. Cand doresti sa luminezi sau sa controlezi o zona, incearca sa o stergi prin miscari de tamponare. Este indicat sa stergi usor si nu prin miscari intense si precise.

Trebuie sa nu pierzi din vedere imaginea modelului, fie prind fotografia sau oglinda. Acest ghidaj este esential, mai ales in cazul acestui portret privit din fata. Este foarte usor sa incalci granita proportiilor si sa evidentiezi inutil anumite trasaturi.

Daca intampini anumite probleme intr-o anumita zona a desenului nu te descuraja. Incearca sa iei o pauza si apoi revino asupra lucrarii cu un alt aer mai degajat.

Umbre si tonalitati

Portret in grafitPortret in grafitIlustratia alaturata exemplifica tehnica hasurii incrucisate. Este una dintre cele mai utilizate tehnici de hasurare atat in desenul in creion cat si cerneala. Liniile subtiri "hasurate" sunt folosite pentru a simula umbre sau tonuri inchise.

Pentru a obtine umbre, artistul trebuie sa foloseasca si alte mijloace, nu doar hasura. Tipul de linii folosit, tehnica si formele umbrite cantaresc la fel de mult in obtinerea unui rezultat optim.

In lateral sunt prezentate doua cilindre. Cel de deasupra este desenat in ceea ce se numeste "linii de contur". Cilindrul de desubt foloseste aleator linii de hasura incrucisata. Ambele linii sunt folosite pentru a reda un efect tridimensional. Care dintre cele doua tehnici are un impact mai mare?

Ambele forme de cilindru arata bine, dar cilindrul din pozitia superioara reda mult mai bine ideea de cilindru, pentru ca liniile "contur" il inconjoara, punand accent pe rotunjimea sa.

Portret in grafitPortret in grafitPortret in grafitCu toate ca chiar si cilindrul din partea inferioara are aspect tridimensional, liniile de pe suprafat sa sugereaza mai mult o tonalitate decat volum. Tot ceea ce hasura incrucisata poata sa redea sunt zone in umbra, deschise sau medii.

In desen, efectul de umbra si adancime poate fi redat si de intensitatea nuantei, dar efectul de de volum este sugerat doar de catre liniile contur. Acest lucru nu inseamna implicit ca toate desene trebuie sa contina linii contur. Fiecare artist va intrebuinta tehnica ce ii este mai apropiata de la puncte, linii aleatoare etc. Totusi, se recomanda folosirea de linii contur in crearea de portrete intrucat dau viata subiectului.

Inca un exemplu ce ilustreaza deosebirea dintre efectul liniilor hasura in cruce si liniilor contur. Liniile hasura din desenul de deasupra confera o indicatie asupra tonalitatii, aplatizandu-le in acelasi timp. Concomitent, desenul de desubt ce foloseste linii contur redau adancimea si volumul formelor.

Iata doua exemple ce ilustreaza crearea de umbre pe portret. Pozitionarea sursei de lumina dicteaza directa umbrelor: sub nas, barbie, buza de jos sau intreaga jumatate a fetei.

Umbrele adauga multa greutate desenului. Nu numai ca sunt raspunzatoare pentru gravitate si realism, dar pot imprima si o anumita atitudine subiectului. Pentru incepatori, pentru a sesiza zonele in umbra, se poate privi modelul cu ochii intre deschizi. Astfel vor fi vizibile partile in umbra, ce vor trebui accentuate.

Pentru a explica tehnica aplicarii umbrelor ne putem folosi de aceasta ilustratie alaturata, de dimensiuni mari. Umbra poate fi descompusa in 5 tonuri de baza, de la negru pana la griuri inchise, medii, griuri deschise si alb. Fiecare dintre acestea sunt reprezentate in portret si va trebui sa le identificam pentru a le intelege si intrebuinta corect.

O mare parte a umbrelor va depinde de "tonalitatea" lucrarii. Daca desenezi un portret ce este predominant plasat in umbra, atunci se vor folosi tonuri inchise de gri. In caz contrar (portrete pastelate si atenuate) se vor folosi mai putine nuante de negru si mai multe griuri deschise.

Cu toate acestea, majoritatea portretelor pastreaza un echilibru intre tonurile inchise si cele deschise. Aplicarea umbrelor si mai ales a negrului se realizeaza de regula in finalul lucrarii. Totusi, o greseala frecventa printre incepatori consta in evitarea adaugarii de tonuri inchise, chiar daca este necesar.

Portret in grafitPortret in grafitPortret in grafitIlustratia alaturata evidentiaza zonele inchise ale acestui portret in creion. Dupa cum se vede, in partea inchisa a fetei predomina aceste tonuri inchise. Coltul gurii, pupila, si nara din umbra (partea dreapta), zona de sub barbie si sprancenele - sunt toate intunecate.

Tonurile inchise sunt folosite adesea ca accente. Multe portrete nu contin astfel de suprafete in exces, dar atunci cand acestea exista ele trebuiesc evidentiate folosind negru. Este vorba de negru, nu de gri mediu. La finalul lucrarii se pot adauga aceste tuse de negru care sa evidentieze accentele de umbra. Se folosesc creioanele cu mina moale 2B si 3B. Daca subiectul are parul negru, atunci se va folosi negru si nu gri! Pupilele sunt adesea negre, cu exceptia celor din portretele palide, pastelate.

Pentru a obtine aceste zone inchise cu ajutorul creionului se folosesc mine moi (2B si 3B). Peste acestea se foloseste grafit astfel incat zona sa devina cu adevart neagra.

Umbrele medii sunt frecvent folosite in portrete, in special in umbrele pe apar pe suprafate fetei. Sunt destul de inchise, dar nu foarte inchise pentru a fi confundate cu zonele negre. In acest model sunt indicate zonele din partea dreapta a fetei: sub spranceana, globul ocular, in jurul gurii si a nasului etc.

Este foarte important sa se obtina intensitatea corecta a umbrelor medii. Acestea se traseaza spre finalul desenului, folosind mine destul de moi, precum 2B si B. Daca simti ca ai intunecat prea tare zona, atunci se estompeaza intensitatea umbrei cu ajutorul unei gume paine, prin miscari de tamponare.

Umbrele medii sunt adesea o piatra de incercare pentru incepatori, intrucat acestia folosesc tonuri inchise si negru pentru a aplica umbrele. Griurile medii realizeaza tranzitia dintre zonele aspre, intunecate catre suprafetele voluminoase. Confera desenului un aspect unitar si natural.

Umbrele subtile si deschise sunt desea ignorate de catre incepatori. Cu toate acestea, umbrele deschise incorporeaza o abundenta de detalii, conferind portretului un aspect mult mai realistic si natural.

Pentru cei ce sunt obisnuiti cu trasarea unor linii aspre, umbrele deschise se pot obtine prin estomparea realizata cu guma paine sau estompa de hartie. Cuvantul cheie al umbrelor deschise este subtilitate.

In acest portret griurile subtile ajuta la formarea unei suprafete de tranzitie si totodata formeaza forme rotunjite. Spre exemplu, rotunjimea varfului nasului, a muschiului gatului, a barbiei si a fruntii sunt puse in evidenta. Pentru a fi cat mai natural, potretul poate descrie si riduri usoare sau umbra "ora 5".

Realizarea unui portret realist

Portret in grafitPentru a crea un portret realist trebuie controlate foarte bine umbrele. Practic, totul este un joc al liniilor de hasura si a umbrelor. Necesarul de materiale pentru un portret rrealist consta in:

- carton Bristol, cu suprafata neteda (este important ca suprafata hartiei sa fie fina si sa nu aiba textura)

- mina de carbune B sau 2B si HB (un creion obisnuit este suficient, atat timp cat este ascutit foarte bine)

- guma paine (de nepretuit in obtinerea unor astfel de lucrari, pentru ca dimineaza din intensitatea tonalitatilor si sterge delicat greselile)

Pentru a evita murdarirea suprafetei de desen se recomanda asezarea unei hartiei sub podul palmei ce deseneaza. Optional se poate folosi si hartie de copiat pentru a obtine un contur perfect al subiectului.

Initial se incepe cu o schita preliminara, trasata in linii fine, ce pot fi sterse cu usurinta. Cand portretul capata contur se pot adauga detalii si umbre. Mereu se verifica desenul cu modelul. Pentru a deschide anumite zone se foloseste guma pain, prin miscari de tamponare. In acest fel nu se pierde din calitatea tuselor de creion, nici a hartiei, ba chiar mai mult, liniile difuzeaza.

Pentru a adauga detalii foarte fine se foloseste o mina extrem de bine ascutita.

Detaliu - ochi. Toate liniile de creion sunt hasuri incrucisate, nu sunt nici sterse nici mazgalite. Aceste linii curate pastreaza portretul intact, conferind un aer taios, realistic. Detaliile fine sunt mult mai usor de controlat decat liniile ample, ce sfarsesc prin a fi miste magzalituri.

Liniile foarte fine ale hasurii in cruce dau efectul unei fotografii realiste, cu atat mai mult cu cat portretul este privit de la distanta. Daca liniile contur sunt folosite impreuna cu hasura incrucisata, atunci va aparea un efect tridimensional sugestiv.

joi, 28 aprilie 2011

Pensule acuarela Winsor & Newton Seria 7



Istoria pensulelor Seria 7

Regina Victoria - amatoare a tehnicii picturii in acuarela

Winsor&Newton manufactureaza pensule pentru artisti de mai bine de 150 de ani, castigand reputatia de producator al celor mai fine pensule din lume, create cu cele mai bune materii prime.

Aceasta impresie generala era bine impamantenita inca din secolul al XIX-lea, cand in 1866, Majestatea Sa Regina Victoria a cerut fabricarea celor mai fine pensule pentru acuarela din lume, in marimea sa preferata, numarul 7.

Pensula manufacturata la cerinta acesteia este cunoscuta ca fiind Seria 7. Standardul de calitate este similar cu cel din 1866, cu toate ca s-a renuntat la manerele din ivoriu natural si feroneria din argint, special concepute pentru Majestatea Sa.

Calitatile unice ale parului de zibelina

Zibelina este un termen frecvent utilizat atunci cand se face referire la parul folosit in pensulele pentru acuarela. Totusi, Seria 7 se deosebeste de pensulele comune de zibelina prin faptul ca parul folosit este cel al zibelinei Kolinsky, din Siberia - Mustela sibirica sibirica. Dar vom vedea in continuare, cum acest par special este selectat dupa standarde cu adevarat unice.
Siberian map

Din pacate, termenul „Kolinsky” a devenit o descriere obisnuita multor tipuri de pensule de zibelina comune. De fapt, adevarata zibelina Kolinsky (Mustela sibirica sibirica) este extrem de robusta si puternica, datorita temperaturilor foarte joase frecvent intalnite in partile estice ale Siberiei. Pielea zibelinelor este folosita de populatia indigena, in timp ce parul cozii zibelinei este folosit in pensulele Seria 7.

Imagine microscopica a structurii firului de par de zibelina siberiana Kolinsky

Imagine microscopica a structurii firului de par de zibelina siberiana Kolinsky

Sa aruncam o privire indeaproape asupra calitatilor extraordinare ale acestui fir de par din care se obtin cele mai fine pensule pentru acuarela!

Ilustratia din dreapta arata structura microscopica a parului de zibelina, ce pare a fi formata din solzi - ce ajuta ca animalul sa ramana uscat si cald pe parcursul iernilor extreme. Fiecare fir de par este acoperit cu aceste formatiuni asemanatoare unor solzi suprapusi. Solzii au rolul de a mari suprafata de contact si de a captura umezeala.

In pictura, aceasta caracteristica a unei suprafete de contact extinse, este premisa unei pensule pentru acuarela de calitate. Odata ce aceste milioane de solzi sunt grupate in varful pensulei, capacitatea de a absorbi cantitati insemnate de apa si culoare echivaleaza termenul de putere de incarcare a pensulei, trasatura tipica pensulelor de zibelina.


Locatia de manufactura a pensulelor acuarela Seriei 7

In locul colaborarii cu un partener care sa furnizeze parul de zibelina, Winsor & Newton pastreaza traditia de a selecta personal si manual parul ce urmeaza a fi folosit in fabrica de pensule din Lowersoft.

Lowersoft a fost ales datorita traditiei sale indelungate ca oras pescaresc: astfel se explica dexteritatea extraordinata mostenita de-a lungul generatiilor. Localnicii au fost extrem de potriviti pentru a intruni cerintele confectionarii manuale de pensule, datorita experientei lor de ani intregi in impletirea plaselor pescaresti – experienta este un factor esential in confectionarea pensulelor Seria 7.

Experienta necesara in selectarea parului, aranjarea sau testarea lui transforma un confectioner pe pensule mediu intr-un expert. Majoriatea lucratorilor fabricii din Lowersoft si-au petrecut viata in campul muncii in cadrul Winsor&Newton. De fapt, in ultimii 60 de ani 3 persoane ce au confectionat pensule Seria 7 au impreuna 134 de ani de experienta!

Gama de pensule Seria 7

Pensula Seria 7 se distinge prin forma bine definita a corpului rotunjit si varful precis

Pensula Seria 7 se distinge prin forma bine definita a corpului rotunjit si varful precis

Caracteristicile unice ale pensulei Seria 7 sunt corpul varfului – lat si varful foarte fin, ce descrie perfect un punct.

Aceasta combinatie de elemente definitorii se datoreaza procesului minutios de selectare a parului, pregatirea si metoda de manufactura.

Pensulele standard Seria 7 sunt mai mari decat marimile de pensule britanice conventionale si de asemenea, sistemul de masurare al numerelor difera de cel al altor tari.

In gama standard Seria 7 exista 13 marimi de la 000 pana la numarul 10. La cerere si in functie de disponibilitatea materiei prime, se pot manufactura si numerele 11, 12 si 14. De notat este faptul ca aceste ultime 3 numere se realizeaza doar cand este disponibil par de zibelina de o lungime indeajuns de mare, astfel incat sa se respecte canoanele de calitate de acum 150 de ani.

In completare la gama standard, Seria 7 cuprinde si o gama de pensule pentru miniatura. Aceste sunt disponibile in 9 marimi, de la 000 pana la numarul 6. Seria 7 miniatura este confectionata cu acelasi fir de zibelina, de o calitate superioara.


Lungimea parului folosit in aceste pensule este mult mai mica, permitand varfului fin sa atinga hartia pe o suprafata foarte mica, ideala pentru detalii minuscule.

Pensula acuarela Winsor&Newton Seria 7 rotunda


Pensula acuarela Winsor&Newton Seria 7 miniatura

Pensula acuarela Winsor&Newton Seria 7 rotunda

Pensula acuarela Winsor&Newton Seria 7 miniatura

luni, 18 aprilie 2011

Tehnica fuzionarii sticlei

Tehnica fuzionarii sticlei ilustrata in crearea de bijuterii de sticla sau obiecte de decor

Tehnica fuzionarii sticlei ilustrata in crearea de bijuterii de sticla sau obiecte de decor

Fuzionarea (engl. „fusing”) si modelarea (engl. „slumping”) sticlei sunt de regula mentionate ca fiind prelucrarea sticlei la cald sau arta fuzionarii sticlei. Temperatura acestor procedee variaza de la 600 grade pana la 930 grade Celsius.

Pentru a topi sticla si pentru a uni doua sau mai multe bucati de sticla se foloseste un cuptor special conceput pentru fuzionarea sticlei. Aceste piese de sticla sunt asezate sub forma de straturi in interiorul cuptorului.

O piesa noua de sticla se obtine printr-unul sau mai multe cicluri de ardere, formare si ajustare a sticlei. Este o activitate fascinanta participarea la toate aceste etape de transformare ale sticlei si de manipulare in interiorul cuptorului.

Inainte de a te aventura in tehnica fuzionarii si modelarii sticlei, trebuie sa stapanesti arta taierii sticlei. Totodata este esential sa ai cunostinta despre diferitele tipuri de sticla disponibile ce se deosebesc prin textura, forma si utilizare.

Ce se intampla cand sticla se topeste?

Cu cat sticla se incalzeste, aceasta se expandeaza si cand se raceste aceasta se contracta. Ritmul cu care sticla se expandeaza poate fi masurat. Diferitele tipuri de sticla se expandeaza si se contract la coeficienti diferiti. Acesti coeficienti ar putea afecta lucrarea de arta daca se folosesc doua tipuri de sticla distincte, fiecare cu temperaturi de topire si contractare diferite.

Trebuie tinut cont de faptul ca sticla nu este uniform creata iar daca indicele COE nu corespunde atunci pot aparea crapaturi la racire. Inainte de a incepe lucrarea se recomanda testarea sticlei pentru a se verifica compatibilitatea sticlei si pentru a se asigura ca indicele COE este identic.

Cand sticla este incalzita devine moale si daca procesul de incalzire continua, atunci sticla incepe sa se topeasca si sa curga. Cand doua sau mai multe bucati de sticla sunt incalzite impreuna, la inceput se vor lipi. Daca se aplica caldura in continuare, acestea se vot topi impreuna, se vor aplatiza si vor deveni o singura bucata de sticla.

Trebuie avut grija de intregul proces si de asezarea bucatilor de sticla pentru a se evita bulele de aer. Se recomanda adaugarea in programul procesului de fuzionare si modelare a sticlei si etapa eliminarii bulelor.

O bucata solida de sticla se poate modela cu ajutorul unei matrite. Acest procedeu va permite sticlei sa ia forma matritei si sa devina plata, concava sau orice alta forma. Totodata, bucata de sticla poate forma o matrita pozitiva.

Exista multe alte tipuri de tehnici de manipulare a sticlei ce pot fi realizate in interiorul cuptorului precum pieptanarea, lustruirea focului, turnarea sticlei etc. Multe dintre aceste tehnici vor fi discutate in continuare.

Temperaturile de mai jos sunt standard pentru arta fuzionarii sticlei. Unele tipuri de sticla pot necesita temperaturi diferite. Fiecare cuptor este unic, astfel incat sticla trebuie observata cum reactionarea in cuptorul propriu la variate temperaturi. Aceste informatii trebuiesc notate si trebuie mereu tinut minte ca acest comportament al sticlei este specific doar pentru un singur cuptor.


Modelarea sticlei („slumping”)

Matrite si variate tipuri de sticla pentru tehnica fuzionarii sticlei

Matrite si variate tipuri de sticla pentru tehnica fuzionarii sticlei "slumping"

Sticla se incalzeste pana se indoaie si capata forma matritei, temperatura intre 650 grade si 700 grade Celsius.

Slefuirea sticlei fuzionate

Lustruirea sticlei incalzite pana la obtinerea unui aspect lucios, temperatura intre 700 grade si 760 grade Celsius.

Lipirea sticlei

Fuzionarea a doua sau mai multe bucati de sticla pana cand se lipesc, pastrandu-si fiecare textura individula si forma. Temperatura variaza intre 730 grade si 790 grade Celsius.

Fuziunea completa

Prin fuziunea completa a sticlei se intelege incalzirea a doua sau mai multe bucati de sticla pana cand se topesc impreuna si formeaza o suprafata rotunda. Temperatura variaza intre 790 grade si 840 grade Celsius.

Draparea sticlei

Draparea sticlei este similara cu procesul de modelare, dar in loc de lasarea (coborarea) sticlei in matrita, prin draparea sticlei procesul este invers, in sensul ca sticla sa se topesca peste un obiect.

Turnarea sticlei

Turnarea sticlei („casting”) consta in aseazarea de bucati de sticla intr-o matrita si topirea sticlei pana cand ia forma matritei.

Care sunt tehnicile de fuzionare si incalzire a sticlei?

De regula se spune sticla incalzita la bucatile de sticla incalzite intr-un cuptor special conceput pentru fuzionarea sticlei. In aceasta categorie intre sticla fuzionata, modelata sau turnare.

Aceste tehnici sunt realizate cu ajutorul unui cuptor electric, a carui temperatura este controlata.

Sticla fuzionata trebuie sa aiba acelasi indice COE (coeficient de expansiune), altfel sticla se va sparge intrucat se va dilata si contracta la temperaturi diferite.

Cu cat indicele COE este mai mic, cu atat sticla este mai dura si se topeste la temperaturi mai inalte. Sticla este disponibila intr-o varietate de culori si dimeniuni.

Grosimea tipica a foliei de sticla este de 1.5mm, iar cea groasa are 3mm.

Sticla pentru fuziune standard are o singura culoare uniforma. Sticla iridizata este acoperita cu o substanta metalica (iridiu) ce ii confera un aspect perlat. Sticla dicroica se furnizeaza intr-o varietate de modele si culori, ce apar diferite atunci cand sunt vazute din unghiuri distincte. Sticla pentru fuziune vine sub forma de foi, frite, batoane sau pulbere.

Ce este fuziunea sticlei

Fuziunea sticlei este procedeul prin care doua sau mai multe bucati de sticla sunt incalzite si unite intr-un cuptor special conceput.

Sticla se poate strange si piesele se vor uni. Acest procedeu se numeste „complet” (engl. „full”). Daca sticla se strange la o temperatura mai mica, dar piesele sunt incalzite tot cat sa se uneasca, procedeul se numeste „lipire” (engl. „tack”).

Incalzirea sticlei duce la modificarea proprietatilor fizice ale acesteia: sticla devine moale si daca este incalzita la o temperatura mai mare, sticla devine topita si pliabila. Odata ce sticla devine topita, cele doua sau mai multe piese vor incepe sa se uneasca si sa devina o singura piesa de sticla. Piesele de sticla incalzite trebuie sa fie compatibile pentru a se putea topi impreuna intr-o singura piesa rezistenta.

Procedeul de fuzionare completa versus lipire

Tehnica fuzionarii complete - bucatile de sticla fuzioneaza complet, devenind o singura bucata de sticla

Tehnica fuzionarii complete - bucatile de sticla fuzioneaza complet, devenind o singura bucata de sticla

Care este diferenta dintre un procedeu complet si procedeul lipire?
Cand sticla este stransa pana la punctul in care se topeste complet intr-o singura unitate, atunci procedeul se identifica ca fiind complet. Aceasta metoda apare de obicei intre 790 grade - 850 grade Celsius, in functie de fiecare tip de cuptor.

Procedeul numit lipire consta in aderarea a doua sau mai multe piese de sticla ce sunt incalzite pana cand incep sa se topeasca, unindu-se. Piesele de sticla par a fi lipite cu adeziv, fiecare mentinandu-si forma si textura originala. Acest procedeu apare de regula intre 730 grade - 790 grade Celsius.

Doua probleme pot aparea in abordarea ambelor metode. Se poate pierde forma sticlei si se pot forma bule nedorite.

Majoritatea sticlei incalzite trebuie sa aiba o grosime de aproape 6.3mm sau echivalentul a doua straturi de sticla. Daca se incearca incalzirea doar a unui strat de sticla, se va incerca strangerea sa pana la obtinerea unei grosimi de 6.3mm, ce reprezinta echivalentul a doua straturi de sticla.

Care sunt principalii pasi in fuziunea sticlei?

Primul lucru ce trebuie realizat este programul de ardere al sticlei. Acesta depinde de tipul de sticla, de tipul de cuptor si de rezultatul dorit. Pasii de mai jos sunt pur si simplu o serie de sugestii, ce te vor ajuta in prima incercare de fuzionare a sticlei.

Cuptorul si placile refractare pe care se va fuziona sticla trebuiesc pregatite: cuptorul trebuie sa realize cel putin o data cu ciclu de ardere complet daca este nou, fara a avea nimic inauntru. Se pregateste placa refractara, eventual curatand-o.

Primul ciclu complet de ardere al cuptorului este necesar pentru ca permite eliberarea si arderea oricarui reziduu continut de caramizile cuptorului. Totodata se realizeaza oxidarea stratului protectiv ce acopera elementele de incalzire si care le protejeaza de orice fumuri sau impuritati emanate in timpul arderilor viitoare. Un alt efect benefic al unul ciclu complet de ardere consta in eliminarea oricarui exces de umezeala din interiorul cuptorului.

Tehnica fuzionarii sticlei - necesar de materiale

Tehnica fuzionarii sticlei - necesar de materiale

Dupa familiarizarea cu cuptorul si comenzile sale, trebuie sa te asiguri ca ai la indemana urmatoarele materiale:
  1. un carnet cu timpii de ardere
  2. ceas
  3. cleste pentru taierea sticlei
  4. ulei pentru taierea sticlei (terebentina)
  5. doua sau mai multe bucati de sticla compatibila (acelasi indice de expansiune COE)
  6. ornamente
  7. adeziv Elmer (diluat cu apa)
  8. solutie de curatare a sticlei sau sapun si apa
  9. cuptor pentru fuzionarea sticlei
  10. ochelari cu pritectie IR si UV

Prima piesa de sticla ar trebui sa aiba o constructie simpla. Ideea este sa deprinzi acest mestesug al fuzionarii sticlei si sa devii sigur pe sine in operatiuni simple precum taierea sticlei sau folosirea cuptorului.

Primul pas consta in taierea sticlei. Sticla se poate taia atat in forma regulate cat si neregulate. Pentru a taia sticla, clestele se inmoaie putin in uleiul specific. Este important ca lama clestelui sa fie ascutita cu sa alunece usor.

Se apasa cu presiune lama pe suprafata sticlei. Se va auzi un sunet clar si taios odata ce lama este trecuta deasupra sticlei. Liniile de taiere se realizeaza intr-un singur pas, fara a se reveni asupra lor.

Despartirea bucatilor de sticla se realizeaza cu mainile ce trebuiesc protejare de manusi specifice. Una dintre palme se tine deasupra taieturii sticlei astfel incat sa se evite sarirea in fata a unor aschii de sticla.

Bucatile de sticla se curata, indepartanduse uleiul si particulele de sticla. Chiar si amprentele de pe degete pot lasa urme inestetice ce vor avea un efect neplacut dupa procesul de fuzionare al sticlei.

Bucatile de sticla curatate se apuca de margini, pentru a nu crea amprente noi si se aranjeaza in functie de design-ul dorit. Acestea se aseaza pe placa cuptorului, amplasand bucatile de dimensiuni mai mici peste cele mai mari.

Pentru a fixa bucatile de sticla se foloseste adeziv Elmer diluat. Bucatile de sticla nu se lipesc in pozitii ciudate. Inainte ca sticla sa fuzioneze adezivul va arde si piesele vor fi in pericol de a se misca din pozitia dorita.

Odata ce piesele sunt toate aranjate, se inchide capacul cuptorului. Se porneste cuptorul, setand programul de ardere in functie de temperatura dorita.
Pentru o fuzionare completa a sticlei este nevoie de 790 grade Celsius. Cuptorul se poate incalzi la 260 grade Celsius pe ora pana la 540 grade Celsius – in functie de procedura. Daca se foloseste un cuptor cu incalzire laterala atunci temperatura se reduce laaproximativ 200 grade Celsius pe ora. Odata ce s-a atins temperatura de 540 grade Celsius piesa trebuie lasata sa se inmoaie timp de 10 minute. Acest lucru inseamna pastrarea temperaturii constante timp de 10 minute.

Dupa aceasta cuptorul se poate regla la o temperatura inalta, pana la de 790 grade Celsius. Aceasta instructiune este valabila doar daca se doreste o fuzionare completa. Daca vrei doar sa lipesti bucatile de sticla, atunci ar trebui atinsa temperatura maxima de 730 grade Celsius.
Doresti sa treci de la 540 grade Celsius la 700 grade Celsius. Acest ultim interval echivaleaza cu devetrifierea.

Ce inseamna devetrificare?

Devetrificarea se petrece atunci cand sticla devine cristalina si casanta. Sticla va avea o aspect albicios si neplacut. Poti tine sticla la de 635 grade Celsius pentru a o ajuta sa se „relaxeze” si sa reduci cantitatea de bule ce se poate regasi intre straturi.

Revenind la procesul de fuzionare al sticlei, odata ce sticla capata aspectil dorit, cuptorul fie se mentine la aceeasi temperatura, fie se opreste. Trebuie avut in vedere faptul ca fiecare cuptor functioneaza diferit si „comportamentul” sticlei la anumite temperaturi reglate automat trebuie notat. Daca se hotaraste pastrarea temperaturii, atunci trebuie tinut cont ca acest pas sa nu fie foarte indelungat intrucat piesa de sticla isi poate pierde forma.

Cuptorul trebuie lasat sa se raceasca la aproximativ de 510 grade Celsius, dupa care trebuie mentinut la acest nivel timp de o ora, astfel incat sticla sa se topeasca. In acest punct, daca cuptorul este confectionat din caramizi groase si arse si pare a se raci usor, acesta se poate deconeta si se lasa sa se raceasca la temperatura camerei.

Daca cuptorul este conceput din fibra ceramica, atunci ar trebui racit cu o viteza maxima de 150 grade Celsius pe ora.
Orice piesa ce atinge pana la 20cm si pana la 3 straturi de sticla grosime, ar trebui lasata sa se raceasca in aproximativ 6 pana la 8 ore.

Sticla nu se scoate niciodata din cuptor inainte de a atinge temperatura camerei. Altfel se poate cauza un soc termic ce poate duce la craparea sticlei. Cuptorul se deschide nu mai devreme ce temperatura din interiorul cuptorului a scazut sub 40 grade Celsius.

Daca piesa este destul de mica, poti sa o transformi intr-o bijuterie. Inainte de a o expune ai grija sa fie semnata si datata.

Tipuri de sticla

Tehnica fuzionarii sticlei - fasii de sticla cu diferiti indici de expansiune COE

Tehnica fuzionarii sticlei - fasii de sticla cu diferiti indici de expansiune COE

Sticla pentru fuziune vine intr-o varietate de tipuri. Trebuie sa te asiguri ca sticla sa fie compatibila. Daca nu esti sigur de compatibilitatea sticlei, va trebui sa realizezi un test de compatibilitate.

Alege un oarecare index de expansiune COE al sticlei pe care sa il folosesti in proiectele de fuzionare al sticlei si mentine-l. Fiecare are propriile preferinte in ceea ce priveste tipul optim de sticla.
Nu poti amesteca firme diferite de sticla, astfel incat daca achizitionezi sticla cu acelasi COE, ai grija sa deosebesti sticla de la furnizori diferiti.

Mai jos vei gasi o lista a diferitelor tipuri de sticla si o scurta descriere a fiecarui tip:

Sticla float – Acest tip de sticla poate varia foarte tare. Fie cumperi o cantitate suficienta din acelasi lot de sticla, astfel incat sa asiguri compatibilitatea pentru urmatoarele proiecte fie nu amesteci sticla. Sticla float este ideala pentru incepatori, pentru ca este usor de gasit si deloc scumpa.

COE 90 – Acest tip de sticla este de regula confectionata de catre Bullseye si are un coeficient de expansiune de 90. Daca este achizitionata de la Bullseye, ai garantia ca a fost testata si se poate combina cu alte tipuri de sticla marca Bullseye.

COE 96 – Manufacturata de regula de catre Spectrum sub denumirea de Spectrum system 96. Este o sticla subtire si este de asemenea testata in privinta compatibilitatii.

Dicroic – Aceasta sticla are propriile caracteristici. Este disponibila intr-o varietate de tipuri, cu indice COE diferit si poate fi folosita si cu alte tipuri de sticla cu indice COE identic.

Iridiscent – Sticla este disponibila intr-o mare varietate cu indici COE diferiti si poate fi folosita impreuna cu alte tipuri de sticla cu COE similar. Suprafata sticlei este tratata special, astfel incat are un aspect de curcubeu.

Sticla de sticla – Poti topi sau sparge sticla pentru a o folosi in proiectele de fuzionare a sticlei. Aceasta sticla nu a fost testata in privinta compatibilitatii, astfel incat nu se recomanda amestecarea ei.

Sticla vitraliu (art glass) – Aceasta sticla nu este compatibila. Totusi, poate fi folosita pentru fuzionarea sticlei. Poti teste culori diferite pentru compatibilitate, dar este o mare sansa sa nu poti fuziona culori diferite. Poti turna aceasta sticla in matrite.

Lista de tipuri de sticla de mai sus a fost realizata in functie de coeficientul de expansiune COE. Aceste tipuri de sticla sunt disponibile sub variate forme: foi de sticla, frite, batoane sau pulbere.

Compatibilitatea sticlei

Ce reprezinta compatibilitatea sticlei si cat de importanta este in procesul de fuzionare al sticleigrade Exista foarte multi producatori de sticla, cu retete proprii de manufactura. Cand se doreste fuzionarea a doua bucati de sticla diferite trebuie avut grija ca acestea sa fie compatibile.
Fiecare bucata de sticla trebuie sa aiba acelasi coeficient de expansiune COE


Daca nu se foloseste sticla compatibila, atunci fortele dezvoltate in interiorul sticlei, cauzate de un compartament diferit la aceeasi temperatura, vor cauza crapaturi sau spargerea sticlei. Bucatile de sticla cu indice COE diferit se contracta si se expandeaza la temperaturi diferite, fiind foarte greu de controlat.

Cu cat indicele COE este mai mic, cu atat sticla este mai dura, iar temperatura necesara topirii sticle va fi mai ridicata.
De regula sticla speciala pentru fuziune are indicele COE marcat pe suprafata foii de sticla. Totusi, diferitele tipuri de sticla trebuiesc foarte riguros organizate in atelierul de fuziune.

Bule de aer

Tehnica fuzionarii sticlei - bulele de aer pot fi controlate, facand parte din design

Tehnica fuzionarii sticlei - fasii de sticla cu diferiti indici de expansiune COE

Bulele de aer pot aparea in aproape orice proiect de fuzionare al sticlei. Bulele sunt cauzate de aerul captiv in sticla, Cateodata aceste bule de aer sunt nedorite, dar varianta opusa este la fel de valabila.
Bulele de aer se pot regasi in sticla achizitionata. Avand grija in privinta felului in care aerul este prins intre straturile de sticla, se poate diminua cantitatea de bule.

Cum se evita bulele

Daca bucatile de sticla sunt incalzite prea rapid, marginile exterioare sticlei se pot inmuia si fuziona inainte ca sticla din interior sa fuzioneze. Acest fenomen rezulta in formarea de bule de aer. Se poate reduce formarea acestor bule adaugand o topire pre-rapida ciclului de ardere. Incearca sa mentii temperatura cuptorului intre 620 grade si 680 grade Celsius timp de aproximativ 15-45 minute. Acest pas ar trebui sa permita sticlei sa se inmoaie, lasand stratul superior de sticla sa se aseze pe stratul de baza.

Trebuie avuta grija unde sunt pozitionate bucatile de sticla pe placa cuptorului. Daca sunt prea aproape de elementele de incalzire, caldura directa poate conduce la sigilarea marginilor si implicit la formarea bulelor.

Un alt lucru ce poate cauza bule de aer este textura sticlei fuzionate. Cateodata aerul va deveni captiv intre straturi sau textura unei piese.

Asezarea bucatilor de sticla poate cauza si ea formarea de bule. Acorda atentie oricarui spatiu in care aerul ar putea fi captiv. Daca bucati mici de sticla sunt pozitionate intre bucati mai mari de sticla, precum intr-un sandwich, poti evita formarea de bule daca asezi frite pe partea interioara a marginilor.

Ori de cate ori adaugi frite, pulbere sau baghete exista un risc iminent de a obtine bule. Daca doresti sa asezi aceste forme de sticla intre doua bucati de sticla, cea mai buna modalitate de a scapa de bulele de aer este sa arzi sticla de baza cu fritele, pulberea sau baghetele la fuzionare completa. Dupa acest pas poti adauga si stratul superior de sticla si poti fuziona sticla din nou.

Daca placa cuptorului nu este perfect plata, lucrarea ta de sticla fuzionata poate contine bule de aer. Placile refractare ale cuptorului trebuie verificate periodic.

Bule mari, de marimea mingii de golf

Aerul ce devine captiv intre straturile de sticla poate cauza o varietate de tipuri de bule intre piesa de sticla si placa refractara a cuptorului. Acest fenomen este cauzat de aburul chimic rezultat in urma temperaturii ridicate. Aceste buzunare apar cand sticla sub forma de placi de mari dimensiuni este arsa la temperaturi de fuzionare rapid.

Aceste bule sunt de regula destul de mari. Ele cresc si incep sa aratate precum niste domuri. Daca sunt arse indeajuns de mult, acestea vor aparea. Va rezulta o bula mare in interiorul sticlei. Sunt cateva lucruri ce ar trebui urmate pentru a evita acest fenomen:

  1. Nu arde doar o singura bucata de sticla pe placa cuptorului. Foloseste un minim de 2 straturi solide de sticla. Greutatea adaugata al celui de-al doilea strat va ajuta la impringerea bulelor de aer in lateral.
  2. Cand sticla ajunge la punctul de inmuiere, incetineste usor ritmul de incalzire sau realizeaza o topire. Acest pas va ajuta la incalzirea centrului sticlei si implicit la eliminarea aerului inainte ca sticla sa se lipeasca de placa cuptorului.
  3. In loc de a folosi doar solutie pentru cuptor, incearca sa asezi sub sticla hartie de fibra. Aceasta foaie poroase va permite aerului sa iasa in timpul procesului de ardere.

Poti concepe un model de sticla fuzionata cu bule de aer. Acestea ar putea adauga un efect interesant lucrarii. Exista multe modalitati de le obtine si chiar feluri de a le controla locul in care apar.

Tehnica fuzionarii sticlei

Tehnica fuzionarii sticlei "draping" prin modelarea sticlei pe matrita

Tehnica „scurgerii” sticlei (draping)

Scurgerea sticlei necesita timp si rabdare. Poti folosi o bucata rotunde de sticla, o forma rectangulara sau orice alta forma.Forma sticlei va determina aspectul lucrarii finale.

Aceasta metoda duce la obtinerea unor piese de sticla fuzionata decorativa extraordinare. Tehnica scurgerii este similara cu tehnica turnarii, dar in loc ca sticla sa se plieze in matrita, sticla se va topi si va „curge” in afara matritei.

Pentru a afla dimensiunile necesare ale sticlei, se masoara exteriorul obiectului (matritei) peste care sticla va curge. Aceste dimensiuni reprezinta maximul foii de sticla. Totusi, daca doresti ca sticla sa vina in contact cu placa cuptorului, poti folosi o foaie de sticla cu dimensiuni mai mari decat matrita.

Pentru a obtine o lucrare uniforma prin tehnica scurgerii sticlei, temperatura de ardere trebuie sa fie uniforma. Pentru a obtine aceasta, trebuie sa micsorezi ritmul de crestere a temperaturii. Lasa ca sticla pe toata suprafata ei sa atinga o temperatura uniforma. Acest aspect este in mod special important daca sticla este la numai 2.5cm departare de elementele de incalzire ale cuptorului.

Sfaturi:

Folosirea unei matrite din otel inoxidabil este recomandata in aceasta tehnica. Chiar daca in imaginea de prezentare arata clar o matrita din ceramica, masa ceramica se va contracta mai putin decat sticla odata ce se va raci si poate prinde, crapa sau chiar sparge sticla. Daca se foloseste o matrita din lut sau ceramica, se recomanda folosirea de hartie de fibra intre sticla si placa refractara.

Nu lasa sticla sa curga complet peste sticla, acoperind-o. Daca totusi sticla se lipeste de matrita, incearca sa asezi sticla fuzionata cu fundul in sus. Se incalzeste sticla indeajuns cat sa se desfaca si sa se desprinda de matrita. Din fericire sticla se va desprinde inainte sa isi schimbe forma.

Sticla este foarte probabil sa se crape datorita socului termic intre 260 grade si 370 grade Celsius. Incep sa se construiasca presiuni interne datorita miscarii moleculare crescute, cauzate de caldura.

Peste tot unde tensiunea se creaza, aceasta poate cauza ruperea sticlei. Acest fenomen se numeste soc termic. Cand doresti sa fuzionezi sticla prin tehnica turnarii, o parte a sticlei se va sprijini pe matrita, in timp ce restul sticlei este suspendata in aer.

Trecand usor prin rampa termica se va evita formarea de tensiuni.
Incepe prin curatarea sticlei si asezarea matritei si a sticlei in interiorul cuptorului. Se incalzeste usor pana la aproximativ 260 grade Celsius timp de 20 minute. Apoi se mareste usor temperatura pana la 550 grade Celsius timp de 20 minute. In final, incalzeste sticla pana la 730 grade Celsius.

La aproape 650 grade Celsius poti incepe sa urmaresti sticla. Supravegherea sticlei in aceasta perioada este extrem de importanta. Sticla va incepe sa se miste la aceasta temperatura. Orificiul de supraveghere al cuptorului este util in acest moment sau chiar deschiderea usoara a cuptorului, numai pentru a observa evolutia sticlei. Poarta ochelari de protectie ori de cate ori te uiti in cuptor, la intervale de 10 minute. La un moment dat vei decide cand piesa de sticla va fi fuzionata indeajuns.

Cand sticla a capatat forma dorita, deschide capacul cuptorului si lasa cuptorul sa se raceasca la 600 grade Celsius. Urmeaza apoi instructiunile de annealing. Odata ce cuptorul atinge temperatura de 260 grade Celsius, se poate opri alimentarea cuptorului si se lasa sa se raceasca singur.

Odata ce sticla s-a racit, aceasta poate parea prea rigida pentru a o scoate de pe matrita. Se poate incerca rasucirea sticlei sub jet de apa pana cand iese din matrita.

Comportamentul sticlei la diverse temperaturi

Tehnica fuzionarii sticlei - sticla isi schimba proprietatile fizice incepand cu 200 grade Celsius

Tehnica fuzionarii sticlei - sticla isi schimba proprietatile fizice incepand cu 200 grade C

Sticla are patru zone separate si cateodata intersectate de comportament la anumite temperaturi. Sticla nu are punct de inghet sau de topire.

Odata ce acest material este incalzit, incepe sa se fluidizeze. Cu cat se raceste, sticla devine mai dura. Sticla se comporta diferit la variate temperaturi, iar aceste zone ale sticlei sunt stabilite in functie de comportamentul sticlei la temperatura.

Parcurge prezentarea fiecarei zone de mai jos pentru a vedea ce se intampla cu sticla odata ce se incalzeste sau raceste. Trebuie tinut cont de faptul ca trebuie folosita in permanenta sticla compatibila pentru a obtine cele mai bune rezultate.

Zona rece / casanta – Sticla este considerata rece la temperatura camerei pana la 200 grade - 480 grade Celsius. Aceasta zona poate varia in functie de tipul de sticla si cuptorul folosit in timpul fuzionarii sticlei. Aceasta zona este denumita si casanta pentru ca sticla incalzita sau racita prea repede in aceasta zona se poate sparge. In zona casanta sticla se dilata cand se incalzeste si se contracta la racire. Spargerea sticlei se datoreaza presiunii, socului termic sau schimbarilor de temperatura iregulate.

Zona de tranzitie – Sticla incepe sa se schimbe intre 480 grade si 680grade Celsius. Punctul de strain este cel mai jos punct in timp ce punctul de inmuiere este reprezentat de pragul superior. Sticla este mai putin sensibila in acest interval fata de socul termic si ritmul de incalzire poate fi marit. Punctul de annealing se regaseste intre pragul inferior si superior al acestei zone. Este foarte important la racirea sticlei sa se parcurga procesul de annealing usor, astfel incat presiunea interna creata in timpul incalzirii sa poata fi eliberata.

Zona de lucru / pliabila – Aceasta zona se desfasoara intre 680 grade si 730 grade Celsius. De-a lungul acestei zone sticla va incepe sa se comporte precum un sirop vascos, in functie de forta gravitationala. De-a lungul acestei zone, sticla poate fi subtiata si uniformizata, turnata sau intinsa. The glass is slackened enough that it can be maneuvered. Socul termic nu afecteaza sticla pe durata acestei etape si poate fi incalzita sau rapida rapid, fara riscul de a se crapa. Consistenta devine lipicioasa si poate adera la propria suprafata sau orice alt obiect fierbinte cu care vine in contact. Sticla devine mai lipicioasa cu cat este incalzita.

Zona topita / fluida – Peste temperatura de 730 grade Celsius, sticla devine fluida si are consistenta unui sirop sau a mierii de albine. Fuzionarea a doua sau mai multe bucati de sticla se petrece in jurul temperaturii de 815 grade Celsius. Sticla subtire se va dezmembra in forme iregulate in timp ce un strat de sticla va curge daca nu este indus altfel.

Fuzionarea completa

Ce inseamna mai exact termanul „fuzionare completa” si cum se atinge?

Termenul „fuzionare completa” face referire la procesul prin care straturile de sticla, in urma incalzirii sale, se unesc, devenind o noua piesa.
Exista numeroase tehnici de fuzionare a sticlei, dar fuzionarea completa se realizeaza intr-un cuptor pentru sticla incalzit electric.

Pentru a obtine acest rezultat final, trebuie sa ai in vedere tipul de sticla folosit, grosimea bucatii de sticla si pozitionarea sticlei in cuptor, adica distanta dintre ea si elementele de incalzire.

De fiecare daca cand lucrezi sticla intr-un prim ciclu de ardere, este util sa se faca o pauza la 540 grade Celsius pentru a permite sticlei sa se uniformizeze, inainte de a capata forma finala.

Primul pas consta in perfecta familiarizare cu cuptorul, pentru a se observa cum se comporta la anumite temperaturi de ardere.
In general, fuziunea completa se atinge intre 790 grade Celsius si 840 grade Celsius, in functie de fiecare cuptor in parte.