Tehnica fuzionarii sticlei

Tehnica fuzionarii sticlei ilustrata in crearea de bijuterii de sticla sau obiecte de decor

Fuzionarea (engl. „fusing”) si modelarea (engl. „slumping”) sticlei sunt de regula mentionate ca fiind prelucrarea sticlei la cald sau arta fuzionarii sticlei. Temperatura acestor procedee variaza de la 600 grade pana la 930 grade Celsius.

Pentru a topi sticla si pentru a uni doua sau mai multe bucati de sticla se foloseste un cuptor special conceput pentru fuzionarea sticlei. Aceste piese de sticla sunt asezate sub forma de straturi in interiorul cuptorului.

O piesa noua de sticla se obtine printr-unul sau mai multe cicluri de ardere, formare si ajustare a sticlei. Este o activitate fascinanta participarea la toate aceste etape de transformare ale sticlei si de manipulare in interiorul cuptorului.

Inainte de a te aventura in tehnica fuzionarii si modelarii sticlei, trebuie sa stapanesti arta taierii sticlei. Totodata este esential sa ai cunostinta despre diferitele tipuri de sticla disponibile ce se deosebesc prin textura, forma si utilizare.

Ce se intampla cand sticla se topeste?

Cu cat sticla se incalzeste, aceasta se expandeaza si cand se raceste aceasta se contracta. Ritmul cu care sticla se expandeaza poate fi masurat. Diferitele tipuri de sticla se expandeaza si se contract la coeficienti diferiti. Acesti coeficienti ar putea afecta lucrarea de arta daca se folosesc doua tipuri de sticla distincte, fiecare cu temperaturi de topire si contractare diferite.

Trebuie tinut cont de faptul ca sticla nu este uniform creata iar daca indicele COE nu corespunde atunci pot aparea crapaturi la racire. Inainte de a incepe lucrarea se recomanda testarea sticlei pentru a se verifica compatibilitatea sticlei si pentru a se asigura ca indicele COE este identic.

Cand sticla este incalzita devine moale si daca procesul de incalzire continua, atunci sticla incepe sa se topeasca si sa curga. Cand doua sau mai multe bucati de sticla sunt incalzite impreuna, la inceput se vor lipi. Daca se aplica caldura in continuare, acestea se vot topi impreuna, se vor aplatiza si vor deveni o singura bucata de sticla.

Trebuie avut grija de intregul proces si de asezarea bucatilor de sticla pentru a se evita bulele de aer. Se recomanda adaugarea in programul procesului de fuzionare si modelare a sticlei si etapa eliminarii bulelor.

O bucata solida de sticla se poate modela cu ajutorul unei matrite. Acest procedeu va permite sticlei sa ia forma matritei si sa devina plata, concava sau orice alta forma. Totodata, bucata de sticla poate forma o matrita pozitiva.

Exista multe alte tipuri de tehnici de manipulare a sticlei ce pot fi realizate in interiorul cuptorului precum pieptanarea, lustruirea focului, turnarea sticlei etc. Multe dintre aceste tehnici vor fi discutate in continuare.

Temperaturile de mai jos sunt standard pentru arta fuzionarii sticlei. Unele tipuri de sticla pot necesita temperaturi diferite. Fiecare cuptor este unic, astfel incat sticla trebuie observata cum reactionarea in cuptorul propriu la variate temperaturi. Aceste informatii trebuiesc notate si trebuie mereu tinut minte ca acest comportament al sticlei este specific doar pentru un singur cuptor.

Modelarea sticlei („slumping”)

Matrite si variate tipuri de sticla pentru tehnica fuzionarii sticlei "slumping"

Sticla se incalzeste pana se indoaie si capata forma matritei, temperatura intre 650 grade si 700 grade Celsius.

Slefuirea sticlei fuzionate

Lustruirea sticlei incalzite pana la obtinerea unui aspect lucios, temperatura intre 700 grade si 760 grade Celsius.

Lipirea sticlei

Fuzionarea a doua sau mai multe bucati de sticla pana cand se lipesc, pastrandu-si fiecare textura individula si forma. Temperatura variaza intre 730 grade si 790 grade Celsius.

Fuziunea completa

Prin fuziunea completa a sticlei se intelege incalzirea a doua sau mai multe bucati de sticla pana cand se topesc impreuna si formeaza o suprafata rotunda. Temperatura variaza intre 790 grade si 840 grade Celsius.

Draparea sticlei

Draparea sticlei este similara cu procesul de modelare, dar in loc de lasarea (coborarea) sticlei in matrita, prin draparea sticlei procesul este invers, in sensul ca sticla sa se topesca peste un obiect.

Turnarea sticlei

Turnarea sticlei („casting”) consta in aseazarea de bucati de sticla intr-o matrita si topirea sticlei pana cand ia forma matritei.

Care sunt tehnicile de fuzionare si incalzire a sticlei?

De regula se spune sticla incalzita la bucatile de sticla incalzite intr-un cuptor special conceput pentru fuzionarea sticlei. In aceasta categorie intre sticla fuzionata, modelata sau turnare.

Aceste tehnici sunt realizate cu ajutorul unui cuptor electric, a carui temperatura este controlata.

Sticla fuzionata trebuie sa aiba acelasi indice COE (coeficient de expansiune), altfel sticla se va sparge intrucat se va dilata si contracta la temperaturi diferite.

Cu cat indicele COE este mai mic, cu atat sticla este mai dura si se topeste la temperaturi mai inalte. Sticla este disponibila intr-o varietate de culori si dimeniuni.

Grosimea tipica a foliei de sticla este de 1.5mm, iar cea groasa are 3mm.

Sticla pentru fuziune standard are o singura culoare uniforma. Sticla iridizata este acoperita cu o substanta metalica (iridiu) ce ii confera un aspect perlat. Sticla dicroica se furnizeaza intr-o varietate de modele si culori, ce apar diferite atunci cand sunt vazute din unghiuri distincte. Sticla pentru fuziune vine sub forma de foi, frite, batoane sau pulbere.

Ce este fuziunea sticlei

Fuziunea sticlei este procedeul prin care doua sau mai multe bucati de sticla sunt incalzite si unite intr-un cuptor special conceput.

Sticla se poate strange si piesele se vor uni. Acest procedeu se numeste „complet” (engl. „full”). Daca sticla se strange la o temperatura mai mica, dar piesele sunt incalzite tot cat sa se uneasca, procedeul se numeste „lipire” (engl. „tack”).

Incalzirea sticlei duce la modificarea proprietatilor fizice ale acesteia: sticla devine moale si daca este incalzita la o temperatura mai mare, sticla devine topita si pliabila. Odata ce sticla devine topita, cele doua sau mai multe piese vor incepe sa se uneasca si sa devina o singura piesa de sticla. Piesele de sticla incalzite trebuie sa fie compatibile pentru a se putea topi impreuna intr-o singura piesa rezistenta.

Procedeul de fuzionare completa versus lipire

Tehnica fuzionarii complete - bucatile de sticla fuzioneaza complet, devenind o singura bucata de sticla

Care este diferenta dintre un procedeu complet si procedeul lipire?
Cand sticla este stransa pana la punctul in care se topeste complet intr-o singura unitate, atunci procedeul se identifica ca fiind complet. Aceasta metoda apare de obicei intre 790 grade - 850 grade Celsius, in functie de fiecare tip de cuptor.

Procedeul numit lipire consta in aderarea a doua sau mai multe piese de sticla ce sunt incalzite pana cand incep sa se topeasca, unindu-se. Piesele de sticla par a fi lipite cu adeziv, fiecare mentinandu-si forma si textura originala. Acest procedeu apare de regula intre 730 grade - 790 grade Celsius.

Doua probleme pot aparea in abordarea ambelor metode. Se poate pierde forma sticlei si se pot forma bule nedorite.

Majoritatea sticlei incalzite trebuie sa aiba o grosime de aproape 6.3mm sau echivalentul a doua straturi de sticla. Daca se incearca incalzirea doar a unui strat de sticla, se va incerca strangerea sa pana la obtinerea unei grosimi de 6.3mm, ce reprezinta echivalentul a doua straturi de sticla.

Care sunt principalii pasi in fuziunea sticlei?

Primul lucru ce trebuie realizat este programul de ardere al sticlei. Acesta depinde de tipul de sticla, de tipul de cuptor si de rezultatul dorit. Pasii de mai jos sunt pur si simplu o serie de sugestii, ce te vor ajuta in prima incercare de fuzionare a sticlei.

Cuptorul si placile refractare pe care se va fuziona sticla trebuiesc pregatite: cuptorul trebuie sa realize cel putin o data cu ciclu de ardere complet daca este nou, fara a avea nimic inauntru. Se pregateste placa refractara, eventual curatand-o.

Primul ciclu complet de ardere al cuptorului este necesar pentru ca permite eliberarea si arderea oricarui reziduu continut de caramizile cuptorului. Totodata se realizeaza oxidarea stratului protectiv ce acopera elementele de incalzire si care le protejeaza de orice fumuri sau impuritati emanate in timpul arderilor viitoare. Un alt efect benefic al unul ciclu complet de ardere consta in eliminarea oricarui exces de umezeala din interiorul cuptorului.

Tehnica fuzionarii sticlei - necesar de materiale

Dupa familiarizarea cu cuptorul si comenzile sale, trebuie sa te asiguri ca ai la indemana urmatoarele materiale:

1. un carnet cu timpii de ardere
2. ceas
3. cleste pentru taierea sticlei
4. ulei pentru taierea sticlei (terebentina)
5. doua sau mai multe bucati de sticla compatibila (acelasi indice de expansiune COE)
6. ornamente
7. adeziv Elmer (diluat cu apa)
8. solutie de curatare a sticlei sau sapun si apa
9. cuptor pentru fuzionarea sticlei
10. ochelari cu pritectie IR si UV

Prima piesa de sticla ar trebui sa aiba o constructie simpla. Ideea este sa deprinzi acest mestesug al fuzionarii sticlei si sa devii sigur pe sine in operatiuni simple precum taierea sticlei sau folosirea cuptorului.

Primul pas consta in taierea sticlei. Sticla se poate taia atat in forma regulate cat si neregulate. Pentru a taia sticla, clestele se inmoaie putin in uleiul specific. Este important ca lama clestelui sa fie ascutita cu sa alunece usor.

Se apasa cu presiune lama pe suprafata sticlei. Se va auzi un sunet clar si taios odata ce lama este trecuta deasupra sticlei. Liniile de taiere se realizeaza intr-un singur pas, fara a se reveni asupra lor.

Despartirea bucatilor de sticla se realizeaza cu mainile ce trebuiesc protejare de manusi specifice. Una dintre palme se tine deasupra taieturii sticlei astfel incat sa se evite sarirea in fata a unor aschii de sticla.

Bucatile de sticla se curata, indepartanduse uleiul si particulele de sticla. Chiar si amprentele de pe degete pot lasa urme inestetice ce vor avea un efect neplacut dupa procesul de fuzionare al sticlei.

Bucatile de sticla curatate se apuca de margini, pentru a nu crea amprente noi si se aranjeaza in functie de design-ul dorit. Acestea se aseaza pe placa cuptorului, amplasand bucatile de dimensiuni mai mici peste cele mai mari.

Pentru a fixa bucatile de sticla se foloseste adeziv Elmer diluat. Bucatile de sticla nu se lipesc in pozitii ciudate. Inainte ca sticla sa fuzioneze adezivul va arde si piesele vor fi in pericol de a se misca din pozitia dorita.

Odata ce piesele sunt toate aranjate, se inchide capacul cuptorului. Se porneste cuptorul, setand programul de ardere in functie de temperatura dorita.
Pentru o fuzionare completa a sticlei este nevoie de 790 grade Celsius. Cuptorul se poate incalzi la 260 grade Celsius pe ora pana la 540 grade Celsius – in functie de procedura. Daca se foloseste un cuptor cu incalzire laterala atunci temperatura se reduce laaproximativ 200 grade Celsius pe ora. Odata ce s-a atins temperatura de 540 grade Celsius piesa trebuie lasata sa se inmoaie timp de 10 minute. Acest lucru inseamna pastrarea temperaturii constante timp de 10 minute.

Dupa aceasta cuptorul se poate regla la o temperatura inalta, pana la de 790 grade Celsius. Aceasta instructiune este valabila doar daca se doreste o fuzionare completa. Daca vrei doar sa lipesti bucatile de sticla, atunci ar trebui atinsa temperatura maxima de 730 grade Celsius.
Doresti sa treci de la 540 grade Celsius la 700 grade Celsius. Acest ultim interval echivaleaza cu devetrifierea.

Ce inseamna devetrificare?

Devetrificarea se petrece atunci cand sticla devine cristalina si casanta. Sticla va avea o aspect albicios si neplacut. Poti tine sticla la de 635 grade Celsius pentru a o ajuta sa se „relaxeze” si sa reduci cantitatea de bule ce se poate regasi intre straturi.

Revenind la procesul de fuzionare al sticlei, odata ce sticla capata aspectil dorit, cuptorul fie se mentine la aceeasi temperatura, fie se opreste. Trebuie avut in vedere faptul ca fiecare cuptor functioneaza diferit si „comportamentul” sticlei la anumite temperaturi reglate automat trebuie notat. Daca se hotaraste pastrarea temperaturii, atunci trebuie tinut cont ca acest pas sa nu fie foarte indelungat intrucat piesa de sticla isi poate pierde forma.

Cuptorul trebuie lasat sa se raceasca la aproximativ de 510 grade Celsius, dupa care trebuie mentinut la acest nivel timp de o ora, astfel incat sticla sa se topeasca. In acest punct, daca cuptorul este confectionat din caramizi groase si arse si pare a se raci usor, acesta se poate deconeta si se lasa sa se raceasca la temperatura camerei.

Daca cuptorul este conceput din fibra ceramica, atunci ar trebui racit cu o viteza maxima de 150 grade Celsius pe ora.
Orice piesa ce atinge pana la 20cm si pana la 3 straturi de sticla grosime, ar trebui lasata sa se raceasca in aproximativ 6 pana la 8 ore.

Sticla nu se scoate niciodata din cuptor inainte de a atinge temperatura camerei. Altfel se poate cauza un soc termic ce poate duce la craparea sticlei. Cuptorul se deschide nu mai devreme ce temperatura din interiorul cuptorului a scazut sub 40 grade Celsius.

Daca piesa este destul de mica, poti sa o transformi intr-o bijuterie. Inainte de a o expune ai grija sa fie semnata si datata.

Tipuri de sticla

Tehnica fuzionarii sticlei - fasii de sticla cu diferiti indici de expansiune COE

Sticla pentru fuziune vine intr-o varietate de tipuri. Trebuie sa te asiguri ca sticla sa fie compatibila. Daca nu esti sigur de compatibilitatea sticlei, va trebui sa realizezi un test de compatibilitate.

Alege un oarecare index de expansiune COE al sticlei pe care sa il folosesti in proiectele de fuzionare al sticlei si mentine-l. Fiecare are propriile preferinte in ceea ce priveste tipul optim de sticla.
Nu poti amesteca firme diferite de sticla, astfel incat daca achizitionezi sticla cu acelasi COE, ai grija sa deosebesti sticla de la furnizori diferiti.

Mai jos vei gasi o lista a diferitelor tipuri de sticla si o scurta descriere a fiecarui tip:

Sticla float – Acest tip de sticla poate varia foarte tare. Fie cumperi o cantitate suficienta din acelasi lot de sticla, astfel incat sa asiguri compatibilitatea pentru urmatoarele proiecte fie nu amesteci sticla. Sticla float este ideala pentru incepatori, pentru ca este usor de gasit si deloc scumpa.

COE 90 – Acest tip de sticla este de regula confectionata de catre Bullseye si are un coeficient de expansiune de 90. Daca este achizitionata de la Bullseye, ai garantia ca a fost testata si se poate combina cu alte tipuri de sticla marca Bullseye.

COE 96 – Manufacturata de regula de catre Spectrum sub denumirea de Spectrum system 96. Este o sticla subtire si este de asemenea testata in privinta compatibilitatii.

Dicroic – Aceasta sticla are propriile caracteristici. Este disponibila intr-o varietate de tipuri, cu indice COE diferit si poate fi folosita si cu alte tipuri de sticla cu indice COE identic.

Iridiscent – Sticla este disponibila intr-o mare varietate cu indici COE diferiti si poate fi folosita impreuna cu alte tipuri de sticla cu COE similar. Suprafata sticlei este tratata special, astfel incat are un aspect de curcubeu.

Sticla de sticla – Poti topi sau sparge sticla pentru a o folosi in proiectele de fuzionare a sticlei. Aceasta sticla nu a fost testata in privinta compatibilitatii, astfel incat nu se recomanda amestecarea ei.

Sticla vitraliu (art glass) – Aceasta sticla nu este compatibila. Totusi, poate fi folosita pentru fuzionarea sticlei. Poti teste culori diferite pentru compatibilitate, dar este o mare sansa sa nu poti fuziona culori diferite. Poti turna aceasta sticla in matrite.

Lista de tipuri de sticla de mai sus a fost realizata in functie de coeficientul de expansiune COE. Aceste tipuri de sticla sunt disponibile sub variate forme: foi de sticla, frite, batoane sau pulbere.

Compatibilitatea sticlei

Ce reprezinta compatibilitatea sticlei si cat de importanta este in procesul de fuzionare al sticleigrade Exista foarte multi producatori de sticla, cu retete proprii de manufactura. Cand se doreste fuzionarea a doua bucati de sticla diferite trebuie avut grija ca acestea sa fie compatibile.
Fiecare bucata de sticla trebuie sa aiba acelasi coeficient de expansiune COE


Daca nu se foloseste sticla compatibila, atunci fortele dezvoltate in interiorul sticlei, cauzate de un compartament diferit la aceeasi temperatura, vor cauza crapaturi sau spargerea sticlei. Bucatile de sticla cu indice COE diferit se contracta si se expandeaza la temperaturi diferite, fiind foarte greu de controlat.

Cu cat indicele COE este mai mic, cu atat sticla este mai dura, iar temperatura necesara topirii sticle va fi mai ridicata.
De regula sticla speciala pentru fuziune are indicele COE marcat pe suprafata foii de sticla. Totusi, diferitele tipuri de sticla trebuiesc foarte riguros organizate in atelierul de fuziune.

Bule de aer

Tehnica fuzionarii sticlei - fasii de sticla cu diferiti indici de expansiune COE

Bulele de aer pot aparea in aproape orice proiect de fuzionare al sticlei. Bulele sunt cauzate de aerul captiv in sticla, Cateodata aceste bule de aer sunt nedorite, dar varianta opusa este la fel de valabila.
Bulele de aer se pot regasi in sticla achizitionata. Avand grija in privinta felului in care aerul este prins intre straturile de sticla, se poate diminua cantitatea de bule.

Cum se evita bulele

Daca bucatile de sticla sunt incalzite prea rapid, marginile exterioare sticlei se pot inmuia si fuziona inainte ca sticla din interior sa fuzioneze. Acest fenomen rezulta in formarea de bule de aer. Se poate reduce formarea acestor bule adaugand o topire pre-rapida ciclului de ardere. Incearca sa mentii temperatura cuptorului intre 620 grade si 680 grade Celsius timp de aproximativ 15-45 minute. Acest pas ar trebui sa permita sticlei sa se inmoaie, lasand stratul superior de sticla sa se aseze pe stratul de baza.

Trebuie avuta grija unde sunt pozitionate bucatile de sticla pe placa cuptorului. Daca sunt prea aproape de elementele de incalzire, caldura directa poate conduce la sigilarea marginilor si implicit la formarea bulelor.

Un alt lucru ce poate cauza bule de aer este textura sticlei fuzionate. Cateodata aerul va deveni captiv intre straturi sau textura unei piese.

Asezarea bucatilor de sticla poate cauza si ea formarea de bule. Acorda atentie oricarui spatiu in care aerul ar putea fi captiv. Daca bucati mici de sticla sunt pozitionate intre bucati mai mari de sticla, precum intr-un sandwich, poti evita formarea de bule daca asezi frite pe partea interioara a marginilor.

Ori de cate ori adaugi frite, pulbere sau baghete exista un risc iminent de a obtine bule. Daca doresti sa asezi aceste forme de sticla intre doua bucati de sticla, cea mai buna modalitate de a scapa de bulele de aer este sa arzi sticla de baza cu fritele, pulberea sau baghetele la fuzionare completa. Dupa acest pas poti adauga si stratul superior de sticla si poti fuziona sticla din nou.

Daca placa cuptorului nu este perfect plata, lucrarea ta de sticla fuzionata poate contine bule de aer. Placile refractare ale cuptorului trebuie verificate periodic.

Bule mari, de marimea mingii de golf

Aerul ce devine captiv intre straturile de sticla poate cauza o varietate de tipuri de bule intre piesa de sticla si placa refractara a cuptorului. Acest fenomen este cauzat de aburul chimic rezultat in urma temperaturii ridicate. Aceste buzunare apar cand sticla sub forma de placi de mari dimensiuni este arsa la temperaturi de fuzionare rapid.

Aceste bule sunt de regula destul de mari. Ele cresc si incep sa aratate precum niste domuri. Daca sunt arse indeajuns de mult, acestea vor aparea. Va rezulta o bula mare in interiorul sticlei. Sunt cateva lucruri ce ar trebui urmate pentru a evita acest fenomen:

1. Nu arde doar o singura bucata de sticla pe placa cuptorului. Foloseste un minim de 2 straturi solide de sticla. Greutatea adaugata al celui de-al doilea strat va ajuta la impringerea bulelor de aer in lateral.
2. Cand sticla ajunge la punctul de inmuiere, incetineste usor ritmul de incalzire sau realizeaza o topire. Acest pas va ajuta la incalzirea centrului sticlei si implicit la eliminarea aerului inainte ca sticla sa se lipeasca de placa cuptorului.
3. In loc de a folosi doar solutie pentru cuptor, incearca sa asezi sub sticla hartie de fibra. Aceasta foaie poroase va permite aerului sa iasa in timpul procesului de ardere.

Poti concepe un model de sticla fuzionata cu bule de aer. Acestea ar putea adauga un efect interesant lucrarii. Exista multe modalitati de le obtine si chiar feluri de a le controla locul in care apar.

Tehnica fuzionarii sticlei "draping" prin modelarea sticlei pe matrita

Tehnica „scurgerii” sticlei (draping)

Scurgerea sticlei necesita timp si rabdare. Poti folosi o bucata rotunde de sticla, o forma rectangulara sau orice alta forma.Forma sticlei va determina aspectul lucrarii finale.

Aceasta metoda duce la obtinerea unor piese de sticla fuzionata decorativa extraordinare. Tehnica scurgerii este similara cu tehnica turnarii, dar in loc ca sticla sa se plieze in matrita, sticla se va topi si va „curge” in afara matritei.

Pentru a afla dimensiunile necesare ale sticlei, se masoara exteriorul obiectului (matritei) peste care sticla va curge. Aceste dimensiuni reprezinta maximul foii de sticla. Totusi, daca doresti ca sticla sa vina in contact cu placa cuptorului, poti folosi o foaie de sticla cu dimensiuni mai mari decat matrita.

Pentru a obtine o lucrare uniforma prin tehnica scurgerii sticlei, temperatura de ardere trebuie sa fie uniforma. Pentru a obtine aceasta, trebuie sa micsorezi ritmul de crestere a temperaturii. Lasa ca sticla pe toata suprafata ei sa atinga o temperatura uniforma. Acest aspect este in mod special important daca sticla este la numai 2.5cm departare de elementele de incalzire ale cuptorului.

Sfaturi:

Folosirea unei matrite din otel inoxidabil este recomandata in aceasta tehnica. Chiar daca in imaginea de prezentare arata clar o matrita din ceramica, masa ceramica se va contracta mai putin decat sticla odata ce se va raci si poate prinde, crapa sau chiar sparge sticla. Daca se foloseste o matrita din lut sau ceramica, se recomanda folosirea de hartie de fibra intre sticla si placa refractara.

Nu lasa sticla sa curga complet peste sticla, acoperind-o. Daca totusi sticla se lipeste de matrita, incearca sa asezi sticla fuzionata cu fundul in sus. Se incalzeste sticla indeajuns cat sa se desfaca si sa se desprinda de matrita. Din fericire sticla se va desprinde inainte sa isi schimbe forma.

Sticla este foarte probabil sa se crape datorita socului termic intre 260 grade si 370 grade Celsius. Incep sa se construiasca presiuni interne datorita miscarii moleculare crescute, cauzate de caldura.

Peste tot unde tensiunea se creaza, aceasta poate cauza ruperea sticlei. Acest fenomen se numeste soc termic. Cand doresti sa fuzionezi sticla prin tehnica turnarii, o parte a sticlei se va sprijini pe matrita, in timp ce restul sticlei este suspendata in aer.

Trecand usor prin rampa termica se va evita formarea de tensiuni.
Incepe prin curatarea sticlei si asezarea matritei si a sticlei in interiorul cuptorului. Se incalzeste usor pana la aproximativ 260 grade Celsius timp de 20 minute. Apoi se mareste usor temperatura pana la 550 grade Celsius timp de 20 minute. In final, incalzeste sticla pana la 730 grade Celsius.

La aproape 650 grade Celsius poti incepe sa urmaresti sticla. Supravegherea sticlei in aceasta perioada este extrem de importanta. Sticla va incepe sa se miste la aceasta temperatura. Orificiul de supraveghere al cuptorului este util in acest moment sau chiar deschiderea usoara a cuptorului, numai pentru a observa evolutia sticlei. Poarta ochelari de protectie ori de cate ori te uiti in cuptor, la intervale de 10 minute. La un moment dat vei decide cand piesa de sticla va fi fuzionata indeajuns.

Cand sticla a capatat forma dorita, deschide capacul cuptorului si lasa cuptorul sa se raceasca la 600 grade Celsius. Urmeaza apoi instructiunile de annealing. Odata ce cuptorul atinge temperatura de 260 grade Celsius, se poate opri alimentarea cuptorului si se lasa sa se raceasca singur.

Odata ce sticla s-a racit, aceasta poate parea prea rigida pentru a o scoate de pe matrita. Se poate incerca rasucirea sticlei sub jet de apa pana cand iese din matrita.

Comportamentul sticlei la diverse temperaturi

Tehnica fuzionarii sticlei - sticla isi schimba proprietatile fizice incepand cu 200 grade C

Sticla are patru zone separate si cateodata intersectate de comportament la anumite temperaturi. Sticla nu are punct de inghet sau de topire.

Odata ce acest material este incalzit, incepe sa se fluidizeze. Cu cat se raceste, sticla devine mai dura. Sticla se comporta diferit la variate temperaturi, iar aceste zone ale sticlei sunt stabilite in functie de comportamentul sticlei la temperatura.

Parcurge prezentarea fiecarei zone de mai jos pentru a vedea ce se intampla cu sticla odata ce se incalzeste sau raceste. Trebuie tinut cont de faptul ca trebuie folosita in permanenta sticla compatibila pentru a obtine cele mai bune rezultate.

Zona rece / casanta – Sticla este considerata rece la temperatura camerei pana la 200 grade - 480 grade Celsius. Aceasta zona poate varia in functie de tipul de sticla si cuptorul folosit in timpul fuzionarii sticlei. Aceasta zona este denumita si casanta pentru ca sticla incalzita sau racita prea repede in aceasta zona se poate sparge. In zona casanta sticla se dilata cand se incalzeste si se contracta la racire. Spargerea sticlei se datoreaza presiunii, socului termic sau schimbarilor de temperatura iregulate.

Zona de tranzitie – Sticla incepe sa se schimbe intre 480 grade si 680grade Celsius. Punctul de strain este cel mai jos punct in timp ce punctul de inmuiere este reprezentat de pragul superior. Sticla este mai putin sensibila in acest interval fata de socul termic si ritmul de incalzire poate fi marit. Punctul de annealing se regaseste intre pragul inferior si superior al acestei zone. Este foarte important la racirea sticlei sa se parcurga procesul de annealing usor, astfel incat presiunea interna creata in timpul incalzirii sa poata fi eliberata.

Zona de lucru / pliabila – Aceasta zona se desfasoara intre 680 grade si 730 grade Celsius. De-a lungul acestei zone sticla va incepe sa se comporte precum un sirop vascos, in functie de forta gravitationala. De-a lungul acestei zone, sticla poate fi subtiata si uniformizata, turnata sau intinsa. The glass is slackened enough that it can be maneuvered. Socul termic nu afecteaza sticla pe durata acestei etape si poate fi incalzita sau rapida rapid, fara riscul de a se crapa. Consistenta devine lipicioasa si poate adera la propria suprafata sau orice alt obiect fierbinte cu care vine in contact. Sticla devine mai lipicioasa cu cat este incalzita.

Zona topita / fluida – Peste temperatura de 730 grade Celsius, sticla devine fluida si are consistenta unui sirop sau a mierii de albine. Fuzionarea a doua sau mai multe bucati de sticla se petrece in jurul temperaturii de 815 grade Celsius. Sticla subtire se va dezmembra in forme iregulate in timp ce un strat de sticla va curge daca nu este indus altfel.

Fuzionarea completa

Ce inseamna mai exact termanul „fuzionare completa” si cum se atinge?

Termenul „fuzionare completa” face referire la procesul prin care straturile de sticla, in urma incalzirii sale, se unesc, devenind o noua piesa.
Exista numeroase tehnici de fuzionare a sticlei, dar fuzionarea completa se realizeaza intr-un cuptor pentru sticla incalzit electric.

Pentru a obtine acest rezultat final, trebuie sa ai in vedere tipul de sticla folosit, grosimea bucatii de sticla si pozitionarea sticlei in cuptor, adica distanta dintre ea si elementele de incalzire.

De fiecare daca cand lucrezi sticla intr-un prim ciclu de ardere, este util sa se faca o pauza la 540 grade Celsius pentru a permite sticlei sa se uniformizeze, inainte de a capata forma finala.

Primul pas consta in perfecta familiarizare cu cuptorul, pentru a se observa cum se comporta la anumite temperaturi de ardere.
In general, fuziunea completa se atinge intre 790 grade Celsius si 840 grade Celsius, in functie de fiecare cuptor in parte.