Pensule acuarela Winsor & Newton Seria 7

Istoria pensulelor Seria 7 Regina Victoria - amatoare a tehnicii picturii in acuarela Winsor&Newton manufactureaza pensule pentru artisti de mai bine de 150 de ani, castigand reputatia de producator al celor mai fine pensule din lume, create cu cele mai bune materii prime. Aceasta impresie generala era bine impamantenita inca din secolul al XIX-lea, cand in 1866, Majestatea Sa Regina Victoria a cerut fabricarea celor mai fine pensule pentru acuarela din lume, in marimea sa preferata, numarul 7. Pensula manufacturata la cerinta acesteia este cunoscuta ca fiind Seria 7. Standardul de calitate este similar cu cel din 1866, cu toate ca s-a renuntat la manerele din ivoriu natural si feroneria din argint, special concepute pentru Majestatea Sa. Calitatile unice ale parului de zibelina Zibelina este un termen frecvent utilizat atunci cand se face referire la parul folosit in pensulele pentru acuarela. Totusi, Seria 7 se deosebeste de pensulele comune de zibelina prin faptul ca parul folosit este cel al zibelinei Kolinsky, din Siberia - Mustela sibirica sibirica. Dar vom vedea in continuare, cum acest par special este selectat dupa standarde cu adevarat unice. Siberian map Din pacate, termenul „Kolinsky” a devenit o descriere obisnuita multor tipuri de pensule de zibelina comune. De fapt, adevarata zibelina Kolinsky (Mustela sibirica sibirica) este extrem de robusta si puternica, datorita temperaturilor foarte joase frecvent intalnite in partile estice ale Siberiei. Pielea zibelinelor este folosita de populatia indigena, in timp ce parul cozii zibelinei este folosit in pensulele Seria 7. Imagine microscopica a structurii firului de par de zibelina siberiana Kolinsky Sa aruncam o privire indeaproape asupra calitatilor extraordinare ale acestui fir de par din care se obtin cele mai fine pensule pentru acuarela! Ilustratia din dreapta arata structura microscopica a parului de zibelina, ce pare a fi formata din solzi - ce ajuta ca animalul sa ramana uscat si cald pe parcursul iernilor extreme. Fiecare fir de par este acoperit cu aceste formatiuni asemanatoare unor solzi suprapusi. Solzii au rolul de a mari suprafata de contact si de a captura umezeala. In pictura, aceasta caracteristica a unei suprafete de contact extinse, este premisa unei pensule pentru acuarela de calitate. Odata ce aceste milioane de solzi sunt grupate in varful pensulei, capacitatea de a absorbi cantitati insemnate de apa si culoare echivaleaza termenul de putere de incarcare a pensulei, trasatura tipica pensulelor de zibelina. Locatia de manufactura a pensulelor acuarela Seriei 7 In locul colaborarii cu un partener care sa furnizeze parul de zibelina, Winsor & Newton pastreaza traditia de a selecta personal si manual parul ce urmeaza a fi folosit in fabrica de pensule din Lowersoft. Lowersoft a fost ales datorita traditiei sale indelungate ca oras pescaresc: astfel se explica dexteritatea extraordinata mostenita de-a lungul generatiilor. Localnicii au fost extrem de potriviti pentru a intruni cerintele confectionarii manuale de pensule, datorita experientei lor de ani intregi in impletirea plaselor pescaresti – experienta este un factor esential in confectionarea pensulelor Seria 7. Experienta necesara in selectarea parului, aranjarea sau testarea lui transforma un confectioner pe pensule mediu intr-un expert. Majoriatea lucratorilor fabricii din Lowersoft si-au petrecut viata in campul muncii in cadrul Winsor&Newton. De fapt, in ultimii 60 de ani 3 persoane ce au confectionat pensule Seria 7 au impreuna 134 de ani de experienta! Gama de pensule Seria 7 Pensula Seria 7 se distinge prin forma bine definita a corpului rotunjit si varful precis Caracteristicile unice ale pensulei Seria 7 sunt corpul varfului – lat si varful foarte fin, ce descrie perfect un punct. Aceasta combinatie de elemente definitorii se datoreaza procesului minutios de selectare a parului, pregatirea si metoda de manufactura. Pensulele standard Seria 7 sunt mai mari decat marimile de pensule britanice conventionale si de asemenea, sistemul de masurare al numerelor difera de cel al altor tari. In gama standard Seria 7 exista 13 marimi de la 000 pana la numarul 10. La cerere si in functie de disponibilitatea materiei prime, se pot manufactura si numerele 11, 12 si 14. De notat este faptul ca aceste ultime 3 numere se realizeaza doar cand este disponibil par de zibelina de o lungime indeajuns de mare, astfel incat sa se respecte canoanele de calitate de acum 150 de ani. In completare la gama standard, Seria 7 cuprinde si o gama de pensule pentru miniatura. Aceste sunt disponibile in 9 marimi, de la 000 pana la numarul 6. Seria 7 miniatura este confectionata cu acelasi fir de zibelina, de o calitate superioara. Lungimea parului folosit in aceste pensule este mult mai mica, permitand varfului fin sa atinga hartia pe o suprafata foarte mica, ideala pentru detalii minuscule. Pensula acuarela Winsor&Newton Seria 7 rotunda Pensula acuarela Winsor&Newton Seria 7 miniatura

Tehnica fuzionarii sticlei

Tehnica fuzionarii sticlei ilustrata in crearea de bijuterii de sticla sau obiecte de decor

Fuzionarea (engl. „fusing”) si modelarea (engl. „slumping”) sticlei sunt de regula mentionate ca fiind prelucrarea sticlei la cald sau arta fuzionarii sticlei. Temperatura acestor procedee variaza de la 600 grade pana la 930 grade Celsius.

Pentru a topi sticla si pentru a uni doua sau mai multe bucati de sticla se foloseste un cuptor special conceput pentru fuzionarea sticlei. Aceste piese de sticla sunt asezate sub forma de straturi in interiorul cuptorului.

O piesa noua de sticla se obtine printr-unul sau mai multe cicluri de ardere, formare si ajustare a sticlei. Este o activitate fascinanta participarea la toate aceste etape de transformare ale sticlei si de manipulare in interiorul cuptorului.

Inainte de a te aventura in tehnica fuzionarii si modelarii sticlei, trebuie sa stapanesti arta taierii sticlei. Totodata este esential sa ai cunostinta despre diferitele tipuri de sticla disponibile ce se deosebesc prin textura, forma si utilizare.

Ce se intampla cand sticla se topeste?

Cu cat sticla se incalzeste, aceasta se expandeaza si cand se raceste aceasta se contracta. Ritmul cu care sticla se expandeaza poate fi masurat. Diferitele tipuri de sticla se expandeaza si se contract la coeficienti diferiti. Acesti coeficienti ar putea afecta lucrarea de arta daca se folosesc doua tipuri de sticla distincte, fiecare cu temperaturi de topire si contractare diferite.

Trebuie tinut cont de faptul ca sticla nu este uniform creata iar daca indicele COE nu corespunde atunci pot aparea crapaturi la racire. Inainte de a incepe lucrarea se recomanda testarea sticlei pentru a se verifica compatibilitatea sticlei si pentru a se asigura ca indicele COE este identic.

Cand sticla este incalzita devine moale si daca procesul de incalzire continua, atunci sticla incepe sa se topeasca si sa curga. Cand doua sau mai multe bucati de sticla sunt incalzite impreuna, la inceput se vor lipi. Daca se aplica caldura in continuare, acestea se vot topi impreuna, se vor aplatiza si vor deveni o singura bucata de sticla.

Trebuie avut grija de intregul proces si de asezarea bucatilor de sticla pentru a se evita bulele de aer. Se recomanda adaugarea in programul procesului de fuzionare si modelare a sticlei si etapa eliminarii bulelor.

O bucata solida de sticla se poate modela cu ajutorul unei matrite. Acest procedeu va permite sticlei sa ia forma matritei si sa devina plata, concava sau orice alta forma. Totodata, bucata de sticla poate forma o matrita pozitiva.

Exista multe alte tipuri de tehnici de manipulare a sticlei ce pot fi realizate in interiorul cuptorului precum pieptanarea, lustruirea focului, turnarea sticlei etc. Multe dintre aceste tehnici vor fi discutate in continuare.

Temperaturile de mai jos sunt standard pentru arta fuzionarii sticlei. Unele tipuri de sticla pot necesita temperaturi diferite. Fiecare cuptor este unic, astfel incat sticla trebuie observata cum reactionarea in cuptorul propriu la variate temperaturi. Aceste informatii trebuiesc notate si trebuie mereu tinut minte ca acest comportament al sticlei este specific doar pentru un singur cuptor.

Modelarea sticlei („slumping”)

Matrite si variate tipuri de sticla pentru tehnica fuzionarii sticlei "slumping"

Sticla se incalzeste pana se indoaie si capata forma matritei, temperatura intre 650 grade si 700 grade Celsius.

Slefuirea sticlei fuzionate

Lustruirea sticlei incalzite pana la obtinerea unui aspect lucios, temperatura intre 700 grade si 760 grade Celsius.

Lipirea sticlei

Fuzionarea a doua sau mai multe bucati de sticla pana cand se lipesc, pastrandu-si fiecare textura individula si forma. Temperatura variaza intre 730 grade si 790 grade Celsius.

Fuziunea completa

Prin fuziunea completa a sticlei se intelege incalzirea a doua sau mai multe bucati de sticla pana cand se topesc impreuna si formeaza o suprafata rotunda. Temperatura variaza intre 790 grade si 840 grade Celsius.

Draparea sticlei

Draparea sticlei este similara cu procesul de modelare, dar in loc de lasarea (coborarea) sticlei in matrita, prin draparea sticlei procesul este invers, in sensul ca sticla sa se topesca peste un obiect.

Turnarea sticlei

Turnarea sticlei („casting”) consta in aseazarea de bucati de sticla intr-o matrita si topirea sticlei pana cand ia forma matritei.

Care sunt tehnicile de fuzionare si incalzire a sticlei?

De regula se spune sticla incalzita la bucatile de sticla incalzite intr-un cuptor special conceput pentru fuzionarea sticlei. In aceasta categorie intre sticla fuzionata, modelata sau turnare.

Aceste tehnici sunt realizate cu ajutorul unui cuptor electric, a carui temperatura este controlata.

Sticla fuzionata trebuie sa aiba acelasi indice COE (coeficient de expansiune), altfel sticla se va sparge intrucat se va dilata si contracta la temperaturi diferite.

Cu cat indicele COE este mai mic, cu atat sticla este mai dura si se topeste la temperaturi mai inalte. Sticla este disponibila intr-o varietate de culori si dimeniuni.

Grosimea tipica a foliei de sticla este de 1.5mm, iar cea groasa are 3mm.

Sticla pentru fuziune standard are o singura culoare uniforma. Sticla iridizata este acoperita cu o substanta metalica (iridiu) ce ii confera un aspect perlat. Sticla dicroica se furnizeaza intr-o varietate de modele si culori, ce apar diferite atunci cand sunt vazute din unghiuri distincte. Sticla pentru fuziune vine sub forma de foi, frite, batoane sau pulbere.

Ce este fuziunea sticlei

Fuziunea sticlei este procedeul prin care doua sau mai multe bucati de sticla sunt incalzite si unite intr-un cuptor special conceput.

Sticla se poate strange si piesele se vor uni. Acest procedeu se numeste „complet” (engl. „full”). Daca sticla se strange la o temperatura mai mica, dar piesele sunt incalzite tot cat sa se uneasca, procedeul se numeste „lipire” (engl. „tack”).

Incalzirea sticlei duce la modificarea proprietatilor fizice ale acesteia: sticla devine moale si daca este incalzita la o temperatura mai mare, sticla devine topita si pliabila. Odata ce sticla devine topita, cele doua sau mai multe piese vor incepe sa se uneasca si sa devina o singura piesa de sticla. Piesele de sticla incalzite trebuie sa fie compatibile pentru a se putea topi impreuna intr-o singura piesa rezistenta.

Procedeul de fuzionare completa versus lipire

Tehnica fuzionarii complete - bucatile de sticla fuzioneaza complet, devenind o singura bucata de sticla

Care este diferenta dintre un procedeu complet si procedeul lipire?
Cand sticla este stransa pana la punctul in care se topeste complet intr-o singura unitate, atunci procedeul se identifica ca fiind complet. Aceasta metoda apare de obicei intre 790 grade - 850 grade Celsius, in functie de fiecare tip de cuptor.

Procedeul numit lipire consta in aderarea a doua sau mai multe piese de sticla ce sunt incalzite pana cand incep sa se topeasca, unindu-se. Piesele de sticla par a fi lipite cu adeziv, fiecare mentinandu-si forma si textura originala. Acest procedeu apare de regula intre 730 grade - 790 grade Celsius.

Doua probleme pot aparea in abordarea ambelor metode. Se poate pierde forma sticlei si se pot forma bule nedorite.

Majoritatea sticlei incalzite trebuie sa aiba o grosime de aproape 6.3mm sau echivalentul a doua straturi de sticla. Daca se incearca incalzirea doar a unui strat de sticla, se va incerca strangerea sa pana la obtinerea unei grosimi de 6.3mm, ce reprezinta echivalentul a doua straturi de sticla.

Care sunt principalii pasi in fuziunea sticlei?

Primul lucru ce trebuie realizat este programul de ardere al sticlei. Acesta depinde de tipul de sticla, de tipul de cuptor si de rezultatul dorit. Pasii de mai jos sunt pur si simplu o serie de sugestii, ce te vor ajuta in prima incercare de fuzionare a sticlei.

Cuptorul si placile refractare pe care se va fuziona sticla trebuiesc pregatite: cuptorul trebuie sa realize cel putin o data cu ciclu de ardere complet daca este nou, fara a avea nimic inauntru. Se pregateste placa refractara, eventual curatand-o.

Primul ciclu complet de ardere al cuptorului este necesar pentru ca permite eliberarea si arderea oricarui reziduu continut de caramizile cuptorului. Totodata se realizeaza oxidarea stratului protectiv ce acopera elementele de incalzire si care le protejeaza de orice fumuri sau impuritati emanate in timpul arderilor viitoare. Un alt efect benefic al unul ciclu complet de ardere consta in eliminarea oricarui exces de umezeala din interiorul cuptorului.

Tehnica fuzionarii sticlei - necesar de materiale

Dupa familiarizarea cu cuptorul si comenzile sale, trebuie sa te asiguri ca ai la indemana urmatoarele materiale:

1. un carnet cu timpii de ardere
2. ceas
3. cleste pentru taierea sticlei
4. ulei pentru taierea sticlei (terebentina)
5. doua sau mai multe bucati de sticla compatibila (acelasi indice de expansiune COE)
6. ornamente
7. adeziv Elmer (diluat cu apa)
8. solutie de curatare a sticlei sau sapun si apa
9. cuptor pentru fuzionarea sticlei
10. ochelari cu pritectie IR si UV

Prima piesa de sticla ar trebui sa aiba o constructie simpla. Ideea este sa deprinzi acest mestesug al fuzionarii sticlei si sa devii sigur pe sine in operatiuni simple precum taierea sticlei sau folosirea cuptorului.

Primul pas consta in taierea sticlei. Sticla se poate taia atat in forma regulate cat si neregulate. Pentru a taia sticla, clestele se inmoaie putin in uleiul specific. Este important ca lama clestelui sa fie ascutita cu sa alunece usor.

Se apasa cu presiune lama pe suprafata sticlei. Se va auzi un sunet clar si taios odata ce lama este trecuta deasupra sticlei. Liniile de taiere se realizeaza intr-un singur pas, fara a se reveni asupra lor.

Despartirea bucatilor de sticla se realizeaza cu mainile ce trebuiesc protejare de manusi specifice. Una dintre palme se tine deasupra taieturii sticlei astfel incat sa se evite sarirea in fata a unor aschii de sticla.

Bucatile de sticla se curata, indepartanduse uleiul si particulele de sticla. Chiar si amprentele de pe degete pot lasa urme inestetice ce vor avea un efect neplacut dupa procesul de fuzionare al sticlei.

Bucatile de sticla curatate se apuca de margini, pentru a nu crea amprente noi si se aranjeaza in functie de design-ul dorit. Acestea se aseaza pe placa cuptorului, amplasand bucatile de dimensiuni mai mici peste cele mai mari.

Pentru a fixa bucatile de sticla se foloseste adeziv Elmer diluat. Bucatile de sticla nu se lipesc in pozitii ciudate. Inainte ca sticla sa fuzioneze adezivul va arde si piesele vor fi in pericol de a se misca din pozitia dorita.

Odata ce piesele sunt toate aranjate, se inchide capacul cuptorului. Se porneste cuptorul, setand programul de ardere in functie de temperatura dorita.
Pentru o fuzionare completa a sticlei este nevoie de 790 grade Celsius. Cuptorul se poate incalzi la 260 grade Celsius pe ora pana la 540 grade Celsius – in functie de procedura. Daca se foloseste un cuptor cu incalzire laterala atunci temperatura se reduce laaproximativ 200 grade Celsius pe ora. Odata ce s-a atins temperatura de 540 grade Celsius piesa trebuie lasata sa se inmoaie timp de 10 minute. Acest lucru inseamna pastrarea temperaturii constante timp de 10 minute.

Dupa aceasta cuptorul se poate regla la o temperatura inalta, pana la de 790 grade Celsius. Aceasta instructiune este valabila doar daca se doreste o fuzionare completa. Daca vrei doar sa lipesti bucatile de sticla, atunci ar trebui atinsa temperatura maxima de 730 grade Celsius.
Doresti sa treci de la 540 grade Celsius la 700 grade Celsius. Acest ultim interval echivaleaza cu devetrifierea.

Ce inseamna devetrificare?

Devetrificarea se petrece atunci cand sticla devine cristalina si casanta. Sticla va avea o aspect albicios si neplacut. Poti tine sticla la de 635 grade Celsius pentru a o ajuta sa se „relaxeze” si sa reduci cantitatea de bule ce se poate regasi intre straturi.

Revenind la procesul de fuzionare al sticlei, odata ce sticla capata aspectil dorit, cuptorul fie se mentine la aceeasi temperatura, fie se opreste. Trebuie avut in vedere faptul ca fiecare cuptor functioneaza diferit si „comportamentul” sticlei la anumite temperaturi reglate automat trebuie notat. Daca se hotaraste pastrarea temperaturii, atunci trebuie tinut cont ca acest pas sa nu fie foarte indelungat intrucat piesa de sticla isi poate pierde forma.

Cuptorul trebuie lasat sa se raceasca la aproximativ de 510 grade Celsius, dupa care trebuie mentinut la acest nivel timp de o ora, astfel incat sticla sa se topeasca. In acest punct, daca cuptorul este confectionat din caramizi groase si arse si pare a se raci usor, acesta se poate deconeta si se lasa sa se raceasca la temperatura camerei.

Daca cuptorul este conceput din fibra ceramica, atunci ar trebui racit cu o viteza maxima de 150 grade Celsius pe ora.
Orice piesa ce atinge pana la 20cm si pana la 3 straturi de sticla grosime, ar trebui lasata sa se raceasca in aproximativ 6 pana la 8 ore.

Sticla nu se scoate niciodata din cuptor inainte de a atinge temperatura camerei. Altfel se poate cauza un soc termic ce poate duce la craparea sticlei. Cuptorul se deschide nu mai devreme ce temperatura din interiorul cuptorului a scazut sub 40 grade Celsius.

Daca piesa este destul de mica, poti sa o transformi intr-o bijuterie. Inainte de a o expune ai grija sa fie semnata si datata.

Tipuri de sticla

Tehnica fuzionarii sticlei - fasii de sticla cu diferiti indici de expansiune COE

Sticla pentru fuziune vine intr-o varietate de tipuri. Trebuie sa te asiguri ca sticla sa fie compatibila. Daca nu esti sigur de compatibilitatea sticlei, va trebui sa realizezi un test de compatibilitate.

Alege un oarecare index de expansiune COE al sticlei pe care sa il folosesti in proiectele de fuzionare al sticlei si mentine-l. Fiecare are propriile preferinte in ceea ce priveste tipul optim de sticla.
Nu poti amesteca firme diferite de sticla, astfel incat daca achizitionezi sticla cu acelasi COE, ai grija sa deosebesti sticla de la furnizori diferiti.

Mai jos vei gasi o lista a diferitelor tipuri de sticla si o scurta descriere a fiecarui tip:

Sticla float – Acest tip de sticla poate varia foarte tare. Fie cumperi o cantitate suficienta din acelasi lot de sticla, astfel incat sa asiguri compatibilitatea pentru urmatoarele proiecte fie nu amesteci sticla. Sticla float este ideala pentru incepatori, pentru ca este usor de gasit si deloc scumpa.

COE 90 – Acest tip de sticla este de regula confectionata de catre Bullseye si are un coeficient de expansiune de 90. Daca este achizitionata de la Bullseye, ai garantia ca a fost testata si se poate combina cu alte tipuri de sticla marca Bullseye.

COE 96 – Manufacturata de regula de catre Spectrum sub denumirea de Spectrum system 96. Este o sticla subtire si este de asemenea testata in privinta compatibilitatii.

Dicroic – Aceasta sticla are propriile caracteristici. Este disponibila intr-o varietate de tipuri, cu indice COE diferit si poate fi folosita si cu alte tipuri de sticla cu indice COE identic.

Iridiscent – Sticla este disponibila intr-o mare varietate cu indici COE diferiti si poate fi folosita impreuna cu alte tipuri de sticla cu COE similar. Suprafata sticlei este tratata special, astfel incat are un aspect de curcubeu.

Sticla de sticla – Poti topi sau sparge sticla pentru a o folosi in proiectele de fuzionare a sticlei. Aceasta sticla nu a fost testata in privinta compatibilitatii, astfel incat nu se recomanda amestecarea ei.

Sticla vitraliu (art glass) – Aceasta sticla nu este compatibila. Totusi, poate fi folosita pentru fuzionarea sticlei. Poti teste culori diferite pentru compatibilitate, dar este o mare sansa sa nu poti fuziona culori diferite. Poti turna aceasta sticla in matrite.

Lista de tipuri de sticla de mai sus a fost realizata in functie de coeficientul de expansiune COE. Aceste tipuri de sticla sunt disponibile sub variate forme: foi de sticla, frite, batoane sau pulbere.

Compatibilitatea sticlei

Ce reprezinta compatibilitatea sticlei si cat de importanta este in procesul de fuzionare al sticleigrade Exista foarte multi producatori de sticla, cu retete proprii de manufactura. Cand se doreste fuzionarea a doua bucati de sticla diferite trebuie avut grija ca acestea sa fie compatibile.
Fiecare bucata de sticla trebuie sa aiba acelasi coeficient de expansiune COE


Daca nu se foloseste sticla compatibila, atunci fortele dezvoltate in interiorul sticlei, cauzate de un compartament diferit la aceeasi temperatura, vor cauza crapaturi sau spargerea sticlei. Bucatile de sticla cu indice COE diferit se contracta si se expandeaza la temperaturi diferite, fiind foarte greu de controlat.

Cu cat indicele COE este mai mic, cu atat sticla este mai dura, iar temperatura necesara topirii sticle va fi mai ridicata.
De regula sticla speciala pentru fuziune are indicele COE marcat pe suprafata foii de sticla. Totusi, diferitele tipuri de sticla trebuiesc foarte riguros organizate in atelierul de fuziune.

Bule de aer

Tehnica fuzionarii sticlei - fasii de sticla cu diferiti indici de expansiune COE

Bulele de aer pot aparea in aproape orice proiect de fuzionare al sticlei. Bulele sunt cauzate de aerul captiv in sticla, Cateodata aceste bule de aer sunt nedorite, dar varianta opusa este la fel de valabila.
Bulele de aer se pot regasi in sticla achizitionata. Avand grija in privinta felului in care aerul este prins intre straturile de sticla, se poate diminua cantitatea de bule.

Cum se evita bulele

Daca bucatile de sticla sunt incalzite prea rapid, marginile exterioare sticlei se pot inmuia si fuziona inainte ca sticla din interior sa fuzioneze. Acest fenomen rezulta in formarea de bule de aer. Se poate reduce formarea acestor bule adaugand o topire pre-rapida ciclului de ardere. Incearca sa mentii temperatura cuptorului intre 620 grade si 680 grade Celsius timp de aproximativ 15-45 minute. Acest pas ar trebui sa permita sticlei sa se inmoaie, lasand stratul superior de sticla sa se aseze pe stratul de baza.

Trebuie avuta grija unde sunt pozitionate bucatile de sticla pe placa cuptorului. Daca sunt prea aproape de elementele de incalzire, caldura directa poate conduce la sigilarea marginilor si implicit la formarea bulelor.

Un alt lucru ce poate cauza bule de aer este textura sticlei fuzionate. Cateodata aerul va deveni captiv intre straturi sau textura unei piese.

Asezarea bucatilor de sticla poate cauza si ea formarea de bule. Acorda atentie oricarui spatiu in care aerul ar putea fi captiv. Daca bucati mici de sticla sunt pozitionate intre bucati mai mari de sticla, precum intr-un sandwich, poti evita formarea de bule daca asezi frite pe partea interioara a marginilor.

Ori de cate ori adaugi frite, pulbere sau baghete exista un risc iminent de a obtine bule. Daca doresti sa asezi aceste forme de sticla intre doua bucati de sticla, cea mai buna modalitate de a scapa de bulele de aer este sa arzi sticla de baza cu fritele, pulberea sau baghetele la fuzionare completa. Dupa acest pas poti adauga si stratul superior de sticla si poti fuziona sticla din nou.

Daca placa cuptorului nu este perfect plata, lucrarea ta de sticla fuzionata poate contine bule de aer. Placile refractare ale cuptorului trebuie verificate periodic.

Bule mari, de marimea mingii de golf

Aerul ce devine captiv intre straturile de sticla poate cauza o varietate de tipuri de bule intre piesa de sticla si placa refractara a cuptorului. Acest fenomen este cauzat de aburul chimic rezultat in urma temperaturii ridicate. Aceste buzunare apar cand sticla sub forma de placi de mari dimensiuni este arsa la temperaturi de fuzionare rapid.

Aceste bule sunt de regula destul de mari. Ele cresc si incep sa aratate precum niste domuri. Daca sunt arse indeajuns de mult, acestea vor aparea. Va rezulta o bula mare in interiorul sticlei. Sunt cateva lucruri ce ar trebui urmate pentru a evita acest fenomen:

1. Nu arde doar o singura bucata de sticla pe placa cuptorului. Foloseste un minim de 2 straturi solide de sticla. Greutatea adaugata al celui de-al doilea strat va ajuta la impringerea bulelor de aer in lateral.
2. Cand sticla ajunge la punctul de inmuiere, incetineste usor ritmul de incalzire sau realizeaza o topire. Acest pas va ajuta la incalzirea centrului sticlei si implicit la eliminarea aerului inainte ca sticla sa se lipeasca de placa cuptorului.
3. In loc de a folosi doar solutie pentru cuptor, incearca sa asezi sub sticla hartie de fibra. Aceasta foaie poroase va permite aerului sa iasa in timpul procesului de ardere.

Poti concepe un model de sticla fuzionata cu bule de aer. Acestea ar putea adauga un efect interesant lucrarii. Exista multe modalitati de le obtine si chiar feluri de a le controla locul in care apar.

Tehnica fuzionarii sticlei "draping" prin modelarea sticlei pe matrita

Tehnica „scurgerii” sticlei (draping)

Scurgerea sticlei necesita timp si rabdare. Poti folosi o bucata rotunde de sticla, o forma rectangulara sau orice alta forma.Forma sticlei va determina aspectul lucrarii finale.

Aceasta metoda duce la obtinerea unor piese de sticla fuzionata decorativa extraordinare. Tehnica scurgerii este similara cu tehnica turnarii, dar in loc ca sticla sa se plieze in matrita, sticla se va topi si va „curge” in afara matritei.

Pentru a afla dimensiunile necesare ale sticlei, se masoara exteriorul obiectului (matritei) peste care sticla va curge. Aceste dimensiuni reprezinta maximul foii de sticla. Totusi, daca doresti ca sticla sa vina in contact cu placa cuptorului, poti folosi o foaie de sticla cu dimensiuni mai mari decat matrita.

Pentru a obtine o lucrare uniforma prin tehnica scurgerii sticlei, temperatura de ardere trebuie sa fie uniforma. Pentru a obtine aceasta, trebuie sa micsorezi ritmul de crestere a temperaturii. Lasa ca sticla pe toata suprafata ei sa atinga o temperatura uniforma. Acest aspect este in mod special important daca sticla este la numai 2.5cm departare de elementele de incalzire ale cuptorului.

Sfaturi:

Folosirea unei matrite din otel inoxidabil este recomandata in aceasta tehnica. Chiar daca in imaginea de prezentare arata clar o matrita din ceramica, masa ceramica se va contracta mai putin decat sticla odata ce se va raci si poate prinde, crapa sau chiar sparge sticla. Daca se foloseste o matrita din lut sau ceramica, se recomanda folosirea de hartie de fibra intre sticla si placa refractara.

Nu lasa sticla sa curga complet peste sticla, acoperind-o. Daca totusi sticla se lipeste de matrita, incearca sa asezi sticla fuzionata cu fundul in sus. Se incalzeste sticla indeajuns cat sa se desfaca si sa se desprinda de matrita. Din fericire sticla se va desprinde inainte sa isi schimbe forma.

Sticla este foarte probabil sa se crape datorita socului termic intre 260 grade si 370 grade Celsius. Incep sa se construiasca presiuni interne datorita miscarii moleculare crescute, cauzate de caldura.

Peste tot unde tensiunea se creaza, aceasta poate cauza ruperea sticlei. Acest fenomen se numeste soc termic. Cand doresti sa fuzionezi sticla prin tehnica turnarii, o parte a sticlei se va sprijini pe matrita, in timp ce restul sticlei este suspendata in aer.

Trecand usor prin rampa termica se va evita formarea de tensiuni.
Incepe prin curatarea sticlei si asezarea matritei si a sticlei in interiorul cuptorului. Se incalzeste usor pana la aproximativ 260 grade Celsius timp de 20 minute. Apoi se mareste usor temperatura pana la 550 grade Celsius timp de 20 minute. In final, incalzeste sticla pana la 730 grade Celsius.

La aproape 650 grade Celsius poti incepe sa urmaresti sticla. Supravegherea sticlei in aceasta perioada este extrem de importanta. Sticla va incepe sa se miste la aceasta temperatura. Orificiul de supraveghere al cuptorului este util in acest moment sau chiar deschiderea usoara a cuptorului, numai pentru a observa evolutia sticlei. Poarta ochelari de protectie ori de cate ori te uiti in cuptor, la intervale de 10 minute. La un moment dat vei decide cand piesa de sticla va fi fuzionata indeajuns.

Cand sticla a capatat forma dorita, deschide capacul cuptorului si lasa cuptorul sa se raceasca la 600 grade Celsius. Urmeaza apoi instructiunile de annealing. Odata ce cuptorul atinge temperatura de 260 grade Celsius, se poate opri alimentarea cuptorului si se lasa sa se raceasca singur.

Odata ce sticla s-a racit, aceasta poate parea prea rigida pentru a o scoate de pe matrita. Se poate incerca rasucirea sticlei sub jet de apa pana cand iese din matrita.

Comportamentul sticlei la diverse temperaturi

Tehnica fuzionarii sticlei - sticla isi schimba proprietatile fizice incepand cu 200 grade C

Sticla are patru zone separate si cateodata intersectate de comportament la anumite temperaturi. Sticla nu are punct de inghet sau de topire.

Odata ce acest material este incalzit, incepe sa se fluidizeze. Cu cat se raceste, sticla devine mai dura. Sticla se comporta diferit la variate temperaturi, iar aceste zone ale sticlei sunt stabilite in functie de comportamentul sticlei la temperatura.

Parcurge prezentarea fiecarei zone de mai jos pentru a vedea ce se intampla cu sticla odata ce se incalzeste sau raceste. Trebuie tinut cont de faptul ca trebuie folosita in permanenta sticla compatibila pentru a obtine cele mai bune rezultate.

Zona rece / casanta – Sticla este considerata rece la temperatura camerei pana la 200 grade - 480 grade Celsius. Aceasta zona poate varia in functie de tipul de sticla si cuptorul folosit in timpul fuzionarii sticlei. Aceasta zona este denumita si casanta pentru ca sticla incalzita sau racita prea repede in aceasta zona se poate sparge. In zona casanta sticla se dilata cand se incalzeste si se contracta la racire. Spargerea sticlei se datoreaza presiunii, socului termic sau schimbarilor de temperatura iregulate.

Zona de tranzitie – Sticla incepe sa se schimbe intre 480 grade si 680grade Celsius. Punctul de strain este cel mai jos punct in timp ce punctul de inmuiere este reprezentat de pragul superior. Sticla este mai putin sensibila in acest interval fata de socul termic si ritmul de incalzire poate fi marit. Punctul de annealing se regaseste intre pragul inferior si superior al acestei zone. Este foarte important la racirea sticlei sa se parcurga procesul de annealing usor, astfel incat presiunea interna creata in timpul incalzirii sa poata fi eliberata.

Zona de lucru / pliabila – Aceasta zona se desfasoara intre 680 grade si 730 grade Celsius. De-a lungul acestei zone sticla va incepe sa se comporte precum un sirop vascos, in functie de forta gravitationala. De-a lungul acestei zone, sticla poate fi subtiata si uniformizata, turnata sau intinsa. The glass is slackened enough that it can be maneuvered. Socul termic nu afecteaza sticla pe durata acestei etape si poate fi incalzita sau rapida rapid, fara riscul de a se crapa. Consistenta devine lipicioasa si poate adera la propria suprafata sau orice alt obiect fierbinte cu care vine in contact. Sticla devine mai lipicioasa cu cat este incalzita.

Zona topita / fluida – Peste temperatura de 730 grade Celsius, sticla devine fluida si are consistenta unui sirop sau a mierii de albine. Fuzionarea a doua sau mai multe bucati de sticla se petrece in jurul temperaturii de 815 grade Celsius. Sticla subtire se va dezmembra in forme iregulate in timp ce un strat de sticla va curge daca nu este indus altfel.

Fuzionarea completa

Ce inseamna mai exact termanul „fuzionare completa” si cum se atinge?

Termenul „fuzionare completa” face referire la procesul prin care straturile de sticla, in urma incalzirii sale, se unesc, devenind o noua piesa.
Exista numeroase tehnici de fuzionare a sticlei, dar fuzionarea completa se realizeaza intr-un cuptor pentru sticla incalzit electric.

Pentru a obtine acest rezultat final, trebuie sa ai in vedere tipul de sticla folosit, grosimea bucatii de sticla si pozitionarea sticlei in cuptor, adica distanta dintre ea si elementele de incalzire.

De fiecare daca cand lucrezi sticla intr-un prim ciclu de ardere, este util sa se faca o pauza la 540 grade Celsius pentru a permite sticlei sa se uniformizeze, inainte de a capata forma finala.

Primul pas consta in perfecta familiarizare cu cuptorul, pentru a se observa cum se comporta la anumite temperaturi de ardere.
In general, fuziunea completa se atinge intre 790 grade Celsius si 840 grade Celsius, in functie de fiecare cuptor in parte.

Tehnica desenului in pastel

Pastelul - ca tehnica de desen se deosebeste de culorile traditionale de pictura prin imposibilitatea amestecarii nuantelor pe paleta de culoare. Pastelul, fie ca este dur sau uleios, reprezinta pigment pur dispersat inert in creta.

Lucrare realizata in pastel cretat Pastelurile, asa cum le cunoastem astazi, se utilizeaza de 250 de ani. Caracteristica pastelului care atrage un numar mare de artisti este puritatea – pigment pur aplicat direct pe hartie. Pastelul a devenit popular odata cu lucrarile lui Rosalba Carriera, iar desenele lui Degas i-au adus celebritatea. Primele pasteluri aveau o textura destul de dura, dar cu cat artistii au inceput sa foloseasca din ce in ce mai multa culoare, nevoia de pasteluri moi a crescut. Un pastel uleios, de calitate, ofera echilibrul perfect intre luminozitatea culorii si textura moale, ce diminueaza gradul de praf. Suprafata de desen Hartia pentru pastel Hartia pentru pastel poate fi colorata sau alba, cu suprafata texturata sub forma de modele aleatorii sau linii uniforme. Acest ultim tip de hartie este cunoscut sub denumirea de hartie Ingres. Gama de culoare disponibila a hartiei pastel variaza de la culorile primare, ocruri, alb sau crem pana la negru. Hartia Ingres este disponibila intr-o serie limitata de nuante de pamant, negru si alb. Folosirea unui fundal colorat si expus ofera posibilitati nelimitate in tehnica desenului in pastel. Cartonul pentru pastel Cartonul special pentru pastel este disponibil de asemenea intr-o varietate de nuante si se distinge printr-o aderenta sporita. Textura intensa a cartonului reduce din nevoia de a fixa desenul in fixativ. Totodata permite aplicarea de culoare in straturi generoase. Hartia acuarela Hartia pentru pastel Ingres este colorata si are o textura regulata Hartia aspra pentru acuarela este excelenta din punct de vedere al texturii pentru pastel. Hartia groasa de 400gr/mp este foarte populara in cazul unor lucrari cu timp de executie indelungat, pe a carei suprafata vor fi stersaturi si retursuri. Rezistenta hartiei ajuta la protejarea lucrarii de deteliorare. O alta varianta sunt hartiile pentru acuarela colorate, in nuante palide de crem sau ivoriu. Aceste nuante au o foarte buna rezistenta la lumina in timp. Hartia pentru desen Hartia pentru desen de grosime medie oferta o buna solutie pentru lucrarile in pastel la un pret economic. Cu cat hartia este mai groasa, cu atat este mai indicata folosirea ei. Hartia pentru desen de 300gr/mp este ideala. Hartia pentru desen este recomandata si pentru pregatirea lucrarii: schite si studii. Prepararea hartiei acuarela Tratarea hartiei acuarela cu un grund transparent sau cu un gesso acrilic asigura o suprafata excelenta pentru pastel, intrucat asigura aderenta necesara. Grundul se poate amesteca cu vopsele acrilice, obtinand o varietate de nuante, ce pot influenta definitiv aspectul lucrarii finale. Grund opac intens Folosind o hartie acuarela groasa de 350gr/mp sau 600gr/mp si un grund transparent impreuna cu o culoare acrilica, a carei nuanta este la libera alegere a artistului, se poate obtine o suprafata aderenta perfecta pentru pastel. Nuantele de pamant sunt populare. Se recomanda folosirea unor culori acrilice profesionale, cu un grad de rezistenta la lumina superior. Grund opac Intrucat se va folosi geso acrilic alb amestecat cu o culoare acrilica, grundul rezultat va fi o nuanta a culorii acrilice. Hartia pentru pastel poate fi preparata pentru a spori textura si aderenta sa Grund transparent Se trateaza hartia cu gesso acrilic si se lasa sa se usuce. Apoi se aplica o culoare acrilica aleasa dupa propria preferinta si diluata, capatand efectul unui voal. Textura complementara Pentru a adauga textura se foloseste simplu doar un grund transparent. Gesso acrilic va adauga de asemenea textura si va oferi o baza alba, opaca. Daca se prepara o hartie subtire, se recomanda intinderea hartiei mai intai. Pentru a adauga o plus de rigiditate, hartia poate fi lipita de un carton passpartout gros, folosind un adeziv pentru hartie. Puterea adezivului trebuie sa fie direct proportionala cu greutatea hartiei. Folosirea de fundaluri colorate Culoarea fundalului are un efect vizual considerabil asupra desenului. Cu cat lucrarea avanseaza, stratul de pastel se va combina cu fundalul colorat. Acest aspect atrage privirea si integreaza lucrarea intr-un tot unitar. Lucrarile vor avea un aspect cald sau rece in functie de culoaea aleasa a fundalului. Fundalurile colorate pot fi obtinute folosind un suport de desen colorat precum cartonul pentru pastel, hartia pentru acuarela crem sau ivoriu, sau grunduirea cu un gesso amestecat cu vopsea acrilica. Folosirea de fundaluri texturate Texturile diferite ale hartiei si grundul vor conferi efecte visuale specifice, intrucat suprafata strabate stratul de culoare. Cu cat textura suprafetei este mai proeminenta, cu atat stratul de pastel aplicat poate fi mai generos. Se poate adauga textura prin utilizarea de medii acrilice texturate. Lucruri ce trebuie retinute in privinta hartiei pentru pastel Fundalul hartiei de pastel influenteaza straturile de culoare si aspectul final al lucrarii Textura In cazul hartiei pentru acuarela, suprafata este aspra sau fina. Suprafata aspra are textura cea mai proeminenta. In cazul hartiei pentru desen, suprafata acesteia este medie. Hartia colorata pentru pastel are textura in relief (emboss). Folosirea unei suprafete texturate mareste varietatea de tehnici ce pot fi abordate. Fara continut de acid Este recomandabil ca hartia folosita sa nu aiba pH acid. Pe termen lung, un pH neutru garanteaza ca hartia nu se va ingalbeni si nu va deveni casanta. Hartia cu pH neutru utilizeaza fibre ce nu au continut de elemente acide si adezivul folosit in procesul de manufactura este neutru. Unele tipuri de carton pentru pastel au pH acid. Culoarea hartiei Pastelul este un mediu opac. Daca lucrarea acopera in intregime coala de hartie, culoarea hartiei nu va afecta desenul in sine. De regula, suprafata de desen este pe alocuri expusa. Fundalul are rolul de a conferi o imagine integranta intregii lucrari. Hartia colorata nu este la fel de rezistenta la lumina precum culorile pentru artisti. Pentru fundaluri foarte intense se recomanda tratarea suprafetei de desen cu un grund transparent si o culoare acrilica profesionala. Textura hartiei de pastel se poate intrezari printre straturile de culoare Greutatea hartiei pentru pastel Cu cat foaia de hartie este mai groasa, cu atat lucrarea va fi mai robusta, in special in cazul lucrarilor de mari dimensiuni. Hartia colorata are o greutate in jurul valorii de 160gr/mp, in timp ce hartia pentru acuarela sau desen este disponibila intr-o varietate de gramaje. De regula, cu cat hartia este mai subtire, cu atat mai economica este de achizitionat. Folosirea marginii corecte a hartiei Marginea corecta a hartiei este partea dinspre care poti citi numele sau sigla producatorului. Totusi, orice parte a hartiei poate fi folosita pentru pastel. Reversul suprafetei texturate este de regula mai plat. Alegerea hartiei potrivite Hartia potrivita pentru pastel va fi determinata in functie de preferintele personale si tipul lucrarii. Culorile de pastel Gamele de culori si amstecurile de culoare Pastelurile sunt batoane de culoare pura. Nu este nevoie de pensule sau cutite de paleta; culoarea se aplica direct sau cu ajutorul varfurilor degetelor. Acest aspect face ca lucrarile in pastel sa fie rapid executate, mereu deschise schitelor su detaliate. Exista doua tipuri de pastel: pastelul dur (cretat) sa cel uleios (moale). Pentru incepatori, o selectie de 24 de culori de pastel este suficienta Pastelul cretate Nicolas – Jaques Conté a patentat inventia sa a creionului de grafit in 1795. La scurt timp realiza o gama larga de reioane si pasteluri. Batoanele de pastel cretat sunt mici, rezistente, preferate pentru detaliiile de schita si desenul bine conturat. Ideale pentru liniile fine si drepte sau pentru evidentierea contururilor unui desen realizat in pastel fin. Pastelul uleios Pastelul uleios este cel mai popular. Usor de aplicat, cremos la amestecarea nuantelor – majoritatea seriilor cuprind cel putin 200 de culori. Numarul mare de nuante in aceasta gama este necesar intrucat batoanele uscate de pastel nu pot fi amestecate pe paleta precum culorile de pictura. Combinarea de pasteluri diferite Pastelurile pot fi amestecate fara constrangere. Pentru o permanenta superioara a lucrarii se recomanda folosirea unor culori foarte rezistente la lumina. Rezistenta Majoritatea artistilor prefera sa stie ca nunatele folosite sunt permananete. Din fericire, secolul al XX-lea a adus imbunatatiri considerabile in ceea ce priveste permanenta culorilor la lumina. In batonul de pastel, pigmentul nu este protejat de liant. Acest aspect, impreuna cu cantitatea de praf alb (filler) folosit la obtinerea diferitelor nuante duce la existenta pe piata a unor culori pastel mai putin rezistente. Eticheta majoritatii tipurilor de pastel indica gradul de rezistenta la lumina. Amestecarea culorilor Cu toate ca pastelurile nu pot fi amestecate precul culorile traditionale, pe o paleta de pictura, acestea se pot amesteca intr-o anumita masura. Amestecarea de rosu cu alb pe hartie va duce evident la obtinerea unui roz. Totusi, amestecarea culorilor la „umple” textura foii de hartie si va duce la formarea unor suprefete plate. Daca amestecarea culorilor se foloseste excesiv, intreaga lucrare poate parea incetosata si laborioasa. Amestecarea de culori pastel functioneaza perfect daca complementeaza suprafata de lucru. Incerca sa folosesti amestecul de culoare acolo unde doresti obtinerea unor zone fine si netede si nu te zgarci in cazurile in care chiar ai nevoie de amestecuri. Culorile de pastel se pot amesteca pe hartie, netezind in acelasi timp textura hartiei Opacitatea si straturile de culoare Pastelurile sunt un mediu opac, deoarece contin pigment inert, dispersat intr-o masa de creta, care da forma batonului si produce nuantele mai deschise. Straturile aditionale vor acoperi straturile aplicate initial, doar daca nu folosesti textura hartiei pentru a face posibil intrezarirea substraturilor. Culorile complementare O luminozitatea exceptionala a culorilor se poate obtine prin folosirea de culori complementare in imediata lor apropiere. Rezultatul vibrant este foarte eficient in cazul unei lucrari abstracte. Folosirea si depozitarea pastelurilor Cu cat hartia ce le protejeaza se rupe si se folosesc marginile pastelurile pentru acoperirea de suprafete ample, probabil se pierde si identificarea nuantei initiale a batonului de pastel. O idee buna este crearea de mostre de culoare cu pastelurile nou achizitionate, astfel incat sa poti sti ce alte nuante trebuie achitizionate odata ce batoanele de pastel se epuizeaza. Mostrarul de culoare se realizeaza pe hartia folosita cel mai frecvent si nu uita sa folosesti aceeasi hartie pentru toate nuantele. Seturile de pastel contin batoane aliniate in burete sau carton si aceste cutii pot fi folositoare pentru a mentine ordinea printre culori. O alta varianta de depozitarea batoanelor de pastel este pastrea lor in cutii in functie de nuante. Un practica veche sugereaza umplerea cutiilor cu orez pentru a mentine batoanele de pastel curate. Utile, de asemenea, sunt si cutiile de tacamuri – in acestea poti depozita cutii ce contin pasteluri alea aceleiasi nuante, despartite de cartoane. Se recomanda a se avea la indemana pe timpul executarii lucrarii o bucata de carpa umeda – nu uda! Astfel se mentin mainile curate si se lucreaza ordonat. O gama completa de culori de pastel depaseste 200 de nuante si tonuri de culoare Paleta de culori principale Paleta initiala de culoare trebuie sa reprezinte culorile dintr-un spectru amplu, inclusiv nuante intense sau tonuri de culoare. O selectie de 24 de pasteluri este suficienta pentru a incepe lucrul. Mai multe culori si nuante se pot adauga mai tarziu, pentru stiluri si subiecte diferite. Folosirea tuturor tonurilor unei culori Cu cat paleta de culoare se extinde, te vei limita la o selectie de culori favorite si vei vedea ca este necesar sa ai gama completa de 5 tonuri ale nuantei respective. Toate tonurile de albastru ultramatin spre exemplu pentru cer sau oxid de crom pentru peisaje. Tonurile mai deschise sunt pentru accente iar tonurile mai inchise sunt pentru umbre. Culori aditionale pentru tehnici particulare Pentru ca pastelurile nu pot fi amestecate in acelasi mod precum culorile traditionale pe pictura, este necesar ca paleta de culoare a artistului sa fie completa, pentru a avea libertatea de a aborda tehnici diferite. Peisajul Aditional paletei de baza de culoare, pentru realizarea de peisaje vor fi necesare si nuante suplimentare de galben, albastru, verde si pamanturi. Portretul Portretistica necesita acea sclipire de viata a subiectului, ce se obtine prin nuante curate si clare . Roz, violet, pamanturile si subtonurile acestora sunt esentiale. Paleta de pasteluri reprezinta culori intense pentru desenul florilor Paleta de pasteluri reprezinta culori pamantii pentru desenul animalelor Florile Artistii ce isi aleg ca subiect florile au nevoie de nuante intense. O selectie ampla de galben, orange, violet, rosu, albastru si verde este recomandabila. Animale Pentru pictarea animalelor este nevoie de nuante de pamant: ocru, siena, rosu, umbra, negru si alb. Peisaj marin Pentru nisip, mare si cerul peisajului se recomanda o selectie de albastru, verde, ocru si gri. Cladiri Cladirile inalte se realizeaza in nuante de albastru, gri, brun si rosu – ce tind sa fie toate similare in tonalitate. Cladirile rurale folosesc mai multe ocruri si tonuri putin mai deschise. Neacoperirea in totalitate a hartiei Daca hartia se lasa expusa, aceasta va avea efecte destul de diferite asupra desenului. Culorile mai putin intense ale fundalului vor conferi un efect relaxant, integrant. Culrile tari, intense ale fundalului for conduce la obtinerea unui efect de atentie, dominand incaparea in care lucrarea este expusa. Medii de pictura pentru desenul in pastel Folosirea de medii acrilice pentru textura Mediile acrilice texturate, pasta de modelaj si culorile acrilice pot fi folosite ca substrat pentru pastel. Textura adaugata strabate suprafata colorata in pastel si confera totodata o suprafata aderenta. Pentru tehnici in pastel experimentale, batonul de culoare poate fi sfaramat si adaugat in medii de culoare ce vor actiona precum un adeziv. Trebuie tinut cont de faptul ca mediul se va usca, devenind transparent, lasand in urma numai textura sa. Daca se doreste un mediu colorat, acesta se poate amesteca cu o culoare acrilica. Folosirea apei si a gumei arabice Pastelul poate fi miscat de jur imprejurul hartiei folosind apa. Pensula umeda va ajuta la fixarea particulelor de pastel pe suprafata hartiei si vor avea un efect de amestecare odata ce apa se evapora. Daca se doreste sa se lucreze in straturi mai groase de pastel, se recomanda adaugarea unui strop de guma arabica in apa. Guma arabica va ajuta pastelul sa se lipeasca de hartie odata ce se usuca. Nu se foloseste o cantitate prea mare de guma arabica, intrucat hartia va deveni lucioasa dupa uscare. Amestecul de medii de pictura Pastelul poate fi combinat cu succes cu orice mediu sau culoare acuarela. Efectele de culoare pot fi obtinute folosind culori sau hartie acuarela groasa, deasupra carora se aplica straturi de pastel. Se evita folosirea de straturi groase de acrilic, intrucat suprafata de lucru nu va fi foarte aderenta. Pentru a se evita acest aspect, se amesteca o mica cantitate de grund transparent in culoarea acrilica, confereind totodata mixului textura. Pensule pentru desenul in pastel In cazul desenului in pastel, pensulele se pot folosi fie pentru aplicarea de medii specifice altor tehnici (acuarela, acrilic), pentru fixarea pulberii de pastel in textura hartiei sau vernisarea lucrarii. O pensula cu parul moale se foloseste pentru indepartarea excesului de praf rezultat in urma aplicarii pastelului sau amestecarii de culori. Pensulele cu par de porc, fiind mai dure, ajuta la o mai buna aderare a culorii pastel la suprafata hartiei, in cazul tuselor initiale. Blenda din hartie este vanduta adesea impreuna cu pastelurile, intrucat ajuta la indepartarea pastelului de pe hartie sau amestecarea sa. Guma paine este de asemenea utila pentru stergerea pastelului (incorporeaza pulberea de pastel in masa sa foarte maleabila). O gama completa de culori de pastel depaseste 200 de nuante si tonuri de culoare Salvarea lucrarilor supraincarcate Lucrand incontinuu, chiar si suprafetele texturate vor deveni aglomerate si astfel va fi dificil sa se aplice straturi ulterioare de pastel. In acest punct, suprafata de desen este supraincarcata. O bucata de hartie pentru acuarela se aseaza in apa timp de 5 minute. Hartia impregnata cu apa se scurge, dupa care se tamponeaza cu un burete pana ce umezeala este transferata in burete. Hartia de pastel supraincarcata se aseaza peste hartia acuarela umezita, avand grija sa nu fie translatata, ci fixa. Se preseaza usor hartia de pastel, dupa care se ridica. O cantitate impresionanta de pastel va fi captata de hartia umeda de acuarela. Desenul original in pastel se lasa sa se usuce, dupa care se poate aplica din nou pastel. Imaginea transferata se poate folosi de asemenea! Pentru recuperarea lucrarilor se poate folosi si o pensula cu par de porc scurt. Parul scurt si dur va indeparta pulberea de pastel si fundalul va ramane uniform. Daca se doreste indepartarea pastelului pe suprafete mari, o radiera alba din vinil este indispensabila. Vernisarea Protejarea lucrarii in pastel se realizeaza prin aplicarea a 2-3 straturi de fixativ Se recomanda vernisarea lucrarilor realizate in pastel prin aplicarea unui vernis fixativ si printr-un geam de sticla. Vernisul fixativ are rolul de a ajuta la „sigilarea” legaturii dintre pulberea de pigment si creta si suprafata de desen. Se recomanda aplicarea fixativului prin pulverizare, pentru a nu deteliora sau influenta aspectul desenului. Desenele realizate in pastel sunt fragile, intrucat particulele de pigment de pe hartie sunt libere, nefiind inconjurate de un liant. Un strat sau doua de fixativ vor conferi protectie, salvand lucrarea de la mudarire. Totodata, un strat usor de fixativ va ajuta la stoparea procesului de asezare a prafului pastelului pe sticla lucrarii inramate. Un strat de fixativ ajuta la sporirerea rezistentei la lumina a pstelului. Prea mult fixativ va cauza o schimbare a nuantei pastelului, intrucat fixativul actioneaza asupra particulelor de pigment, umezindu-le. Folosirea unui fixativ aerosol: • Fixativul se foloseste la temperatura camerei, pentru a aplica un strat uniform • Fixativul trebuie aplicat intr-o incapere bine ventilata • Aerosolul se agita foarte bine inainte de utilizare • Lucarea se tine intr-o pozitie orizontala sau usor inclinata • Tubul de aerosol se tine la o distanta de 25-30cm de lucrare • Pentru o aplicare uniforma, se incepe aplicarea fixativului dinspre partea superioara a lucrarii catre partea inferioara • Se aplica straturi fine de finxativ, pentru a minimiza efectul de schimbare al culorii Folosirea unui fixativ lichid: • Se foloseste un pulverizator, urmand in tocmai pasii de mai sus • Nu se aplica cu pensula Evitarea schimbarii culorii pastelului Unele lucrari incarcate cu straturi de pastel nu necesita neaparat fixativ, plus ca unii artisti nu prefera aplicarea unui fixativ. Exista totusi cateva metode ce ajuta la reducerea fragilitatii lucrarilor realizate in pastel, ce nu sunt vernisate. • Se foloseste carton pentru pastel pentru ca retine si sustine mai bine pastelul decat hartia • Se foloseste hartie pentru acuarela groasa, astfel incat lucrarea sa fie mai putin flexibila cand este mutata / miscata • Se aplica grund transparent pe suprafata de lucru inainte de desenarea in pastel. Efectul va fi mai aspru decat in cazul cartonului pentru pastel • Se fixeaza cu vernis straturile intermediare de pastel, lasand ultimul strat nefixat Fixarea lucrarilor experimentale O lucrare experimentala poate fi fixata folosind mediu acrilic mat - aceste sustine straturile groase sau ample de particule de carbune sau pastel. Pentru diuarea mediului acrilic se poate folosi pana la 10% apa. Cu cat se adauga mai multa apa cu atat creste riscul ca hartia sa se deformeze. Cat timp mediul acrilic se usuca, hartia se poate mentine dreapta aplicaand o pulverizare superficiala de apa, cu ajutorul unui pulverizator de gradina. Metode de inramare a pastelului Suprafata fragila si prafoasa a unei lucrari realizate in pastel si fixata cu vernis se protejeaza cel mai bine in spatele unui geam. Sticla nu trebuie sa fie in contact cu lucrarea, evitandu-se astfel condensarea si facilitand circulatia aerului.