Alegerea albului in pictura in culori de ulei

Unii artisti sustin ca cea mai importanta alegere pe paleta de culoare este alegerea albul. In articolul urmator vom vedea care sunt diferentele dintre principalele tipuri de alb in culorile de pictura in ulei.

In principiu exista trei tipuri de pigment alb folosite in fabricarea albului in culorile de ulei. oxidul de plumb, oxidul de titan si oxidul de zinc. Puterea de acoperire a pigmentului si tipul de ulei folosit ca liant determina natura culorii de alb obtinute.

Albul de plumb (PW1)

Pe parcursul primelor sute de ani in pictura in ulei, albul de plumb a fost singurul pigment la indemana artistilor. Cunoscut sub numele de „alb zapada” (Flake White sau Cremnitz White), acest tip de alb a fost preferat de artisti datorita puterii sale de acoperire foarte buna si a uscarii rapide. Albul de plumb este perfect opac.
Pentru ca se obtine din plumb, albul zapada prezinta riscuri pentru sanatate si mediul inconjurator. In procesul de fabricatie, pulberea de oxid de plumb se poate inhala foarte usor si este foarte toxica.

Plumbul este o substanta toxica care, odata acumulata in corp, afecteaza celulele nervoase.
In secolul al XIX-lea incep sa se descopere pigmenti albi, alternative la albul de plumb, iar in secolul al XX-lea folosirea albului de plumb este descurajata si chiar interzisa in anumite tari.

Oxidul de plumb continua sa fie un pigment preferat, in special pentru grunduirea panzei de pictura. Este apreciat pentru caldura nuantei sale si a puterii de acoperire foarte eficiente. Albul de plumb este folosit in pictura portretelor, intrucat unii artisti considera ca reda foarte expresiv caldura tenului.

Oxidul de titan (PW6)

In zilele noastre, cel mai folosit pigment alb in culorile de uleim acrilic sau cerneala este oxidul de titan – folosit chiar si in industria alimentara si cosmetice. In producerea culorilor pentru artisi, oxidul de titan este principalul ingredient in obtinerea albului de titan.

Albul de titan a devenit o alternativa populara la albul de plumb pentru ca are de asemenea o foarte buna putere de acoperire si se usuca lent.

Oxidul de zinc (PW4)

Oxidul de zinc este un pigment alb, transparent si sta la baza albului de zinc, care are o putere de acoperire mica. Artistii folosesc albul de zinc pentru crearea de glazuri si deschiderea tonalitatii unei culori. Pentru ca are o putere mica de acoperire, un strat de culoare alb de zinc permite intrezarirea culoriilor de dedesubtul sau.

Un bun exemplu al folosirii albului de zinc este crearea de transparente in pictura unui voal, sau a cetii intr-un peisaj tomnatic.

La fel de important ca pigmentul folosit in obtinerea albului in culorile de pictura este liantul. Tipul de ulei folosit ca liant afecteaza aspectul albului; astfel ca uleiul de in confera o tonalitate calda, usor galbuie, in timp ce uleiul de sofran este mult mai „curat” si albul obtinut este mai rece. Odata cu trecerea timpului si oxidarea culorilor de ulei, albul ce are la baza ulei de sofran tinde sa isi mentina „puritatea”, in timp ce albul pe baza de ulei de in tinde sa se ingalbeneasca usor.

Alegerea albului de catre artistii astazi

Producatorii de culori de pictura pentru artisti folosesc pigmenti puri sau amestecuri de pigmenti pentru a obtine o varietate de alburi, fiecare cu caracteristici proprii.
Albul de titan este cunoscut ca fiind „greu de lucrat cu pensula”, in timp ce albul de zinc prezinta proprietati ce il fac sa se aplice usor. Astfel, albul zinc – titan imbina calitatilor celor doua tipuri de alb.

Oxidul de plumb sta la baza culorilor cu timp de uscare rapid, astfel ca este uneori adaugat in reteta altor tipuri de alb pentru a le accelera timpul de uscare. Majoritatea producatorilor de culori pentru pictura pentru artisti mentioneaza pe eticheta tubului de culoare pigmentul folosit.

Indiferent de preferinta personala pentru un anumit tip de alb, recomandam folosirea culorilor de pictura pentru artisti (calitate superioara), intrucat culorile de ulei folosite de incepatori contin o cantitate considerabila de substante de umplutura, precum creta, in locul pigmentului alb propriu-zis.

Stiati ca...?

Procesul de curatare a blocurilor de plumb

De-a lungul istoriei, albul de plumb a fost produs urmarind un procedeu numit „procedeul olandez”. Acesta avea la baza descoperirea faptului ca plumbul corodeaza in prezenta acidului acetic si a dioxidului de carbon si produce o pulbere alba.

Blocuri de plumb erau suspendate deasupra unor recipiente ce contineau otet, ce reprezentau sursa de acid acetic. Apoi blocurile de plumb erau impachetate in straturi de balega de vaca, care, odata fermentata, producea dioxidul de carbon. Acest intreg procedeul era de ne-evitat de catre tinerii invatacei in atelierele de pictura.

Dupa cateva saptamani, blocurile de plumb erau curatate cu grija si astfel se obtineau fulgi (engl. „flake”)de pulbere alba ce acopereau blocurile de plumb. Acesti fulgi de oxid de plumb pur, foarte toxic, se colectau, se sfaramau si se amestecau cu ulei de in pentru a obtine albul de plumb (Flake white).

Probabil ca te intrebi ce reprezinta PW1, PW4 sau PW6. Aceste coduri reprezinta acronime internationale pentru identificarea pigmentilor. PW reprezinta un „Pigment alb” (Pigment White) si numarul denota tipul de pigment specific.