Creioanele acuarela

Lucrare realizata cu creioane acuarela

Creioanele acuarelabile au la baza un liant care se dizolva in apa si sunt disponibile intr-o gama ampla de culori.

Aceste creioane acuarela, spre deosebire de creioanele pentru desen, nu sunt gradate (de la 9B - cel mai moale creion, pana la 9H – cel mai dur creion). Duritatea minei variaza de la marca la marca si va trebui sa testezi creioanele acuarela pentru a-l gasi pe cel mai potrivit.

Nu uita faptul ca pretul reflecta mereu calitatea materialelor pentru artisti!

O variatie a creioanelor acuarela sunt creioanele care nu au invelisul de lemn. Acestea seaman cu pastelurile cerate, dar sunt perfect solubile in apa.
Avantajul minelor de acuarela consta in usurinta si rapiditatea de a asterne pe hartie pigmentul, datorita faptului ca sunt mai late si moi.

Creioane acuarelabile pentru artisti Marino, Cretacolor

Tehnici de folosire a creioanelor acuarela

Exista mai multe modalitati de a folosi creioanele acuarela. Poti sa desenezi cu creioanele acuarela si apoi sa aplici apa peste desen. De asemenea, poti lua culoare din creion cu ajutorul unei pensule umezite si apoi sa pictezi cu pensula. Altfel, poti sa umezesti varful creionului acuarela si mai apoi sa desenzi cu el, pe hartia uscata sau umezita.

Cea mai raspandita tehnica de folosite a creioanelor acuarela consta re-trasarea conturilor de creion acuarela cu ajutorul unei pensule umede. Liniile curate ale creionului acuarela se vor “dizolva”. Difuzia culorii va rezulta intr-o lucrare acuarela autentica. 

Culoarea / pigmentul se poate ridica
de pe creionul acuarelabil
cu varful unei pensule
umezite in apa

Efectul de difuzie variaza in functie de intensitatea si cantitatea de pigment lasata de creionul acuarela. Cu cat creionul este mai moale si mai plin de pigment, cu atat laviurile vor fi mai intense. Se recomanda folosirea unui creion cu varful tocit, mai putin ascutit.

Nu transforma intregul desen intr-un laviu. Fii selectiv! Altfel ai fi putut folosi culori acuarela de la inceputul lucrarii. 

Dupa ce ai terminat de aplicat apa peste liniile de creion, poti sa reaplici creionul acuarela pentru detaliile fine. Lasa lucrarea sa se usuce inainte de aceasta si asigura-te ca varful creionului este uscat ci nu umed.

Pentru a incarca o pensula cu o oarecare culoare, foloseste creionul acuarela ca si cum ar fi un godet de acuarela. Umezeste o pensula si foloseste-I varful pentru a “ridica” culoarea de pe creion.

Pentru a obtine linii mai putin accentuate si ample, umezeste hartia inainte de aplicarea culorii. In mod similar, poti umezi varful creionului acuarela inainte de a desena cu el. In aceste fel, taria liniilor de creion acuarela se va intensifica cu cat varful creionului se usuca.

Detalii accentuate cu ajutorul varfului unui
creion acuarelabil uscat

Ca sa creezi un efect de textura in pictura acuarela, poti incerca sa ascuti varful unul creion cu ajutorul unui cutit. Daca imprastii aceste firmituri de culoare pe hartia umeda, sau aplici un strop de apa deasupra lor, culoarea se va imprastia.

Atunci cand folosesti tehnica picturii in acuarela umed peste umed, fii atent ca varful creionului acuarela sa fie mereu curat, pentru a evita “contaminarea” culorilor. Amestecurile nedorite sau necontrolate de culoare pot fi murdare.

Corectarea greselilor cu creionul acuarela

Greselile pe care le poti face cu creioanele acuarela se pot retusa daca adaugi un strop de apa deasupra lor si apoi aplici un colt de hartie sugativa. Aceasta tehnica ajuta de asemenea la crearea de zone luminoase in lucrare (fara culoare). 

Nu toate culorile se pot lucra din nou odata ce s-au uscat si nu toate marcile de creioane acuarela permit re-umezirea culorilor. Ai grija ca masurile de corectare a unei greseli sa nu afecteze calitatea hartiei (prea multa apa o poate deteliora).

Materiale pentru pictura eco

Folosirea de materiale pentru pictura toxice

Intr-o lume tot mai preocupata de protejarea mediului inconjurator si a sanatatii celor din jurul nostru, folosirea unor materiale de pictura toxice nu sunt in avantajul nici al artistului, nici al comunitatii sale. Imaginea marilor maestri care foloseau pigmenti toxici si avantului descoperirilor foarte indraznete din domeniul chimiei a secolele XIX-XX trebuie sa ramana in cartile de istorie. Cu ajutorul tehnologiei, astazi exista in rafurile magazinelor cu materiale pentru pictura produse « eco », produse ale caror efecte negative asupra mediului si a sanatatii au fost neutralizate.

Culorile de ulei detin intaietatea cand se discuta despre materiale de pictura toxice. Solventii folositi pentru diluarea culorilor sunt adesea foarte puternici (denota si mirosul greu de suportat) si afecteaza atat sanatatea (pielea, caile respiratorii, organele olfactive etc.) cat si mediul inconjurator atunci cand sunt deversate in apele reziduale domestice.

Pentru ca unicitatea picturii in ulei nu poate fi lasata afectata de acest neajuns, artistii cu o sensibilitate mai pronuntata la solventii toxici sau cu o mai mare grija  fata de mediul inconjurator au acum la indemana si alte solutii, mai « prietenoase ».

Mediu diluant ulei Eco, Maimeri

Mediul de pictura in ulei Eco, Maimeri

Un exemplu asupra caruia ne-am oprit astazi este Mediu de pictura in ulei Eco, Maimeri. Acest mediu-solvent este potrivit oricarui tip de culori de ulei si dupa cum ii indica denumirea, nu prezinta un pericol pentru sanatate sau mediu inconjurator. Pe langa puterea sa excelenta de a dilua culorile de ulei, mediul pentru pictura in ulei Eco, Maimeri se poate amesteca si cu apa.

Diluantul cu rol de mediu pentru culorile de ulei Eco are consistenta si aspectul foarte similar cu cel al apei : fluid, incolor si cu un miros foarte greu perceptibil. Astfel, mediul-diluant pentru ulei Eco poate fi folosit in ateliere de creatie, sali de clasa sau incaperi inchise, fara a crea niciun inconvenient.

Eco, pe langa puterile sale de diluant, poate fi  folosit ca mediu pentru pictura. Reduce densitatea culorilor de ulei, transforma consistenta pastoasa a culorilor de ulei intr-o crema fina, ideala pentru a usura aplicarea culorilor.

Totusi, diluarea culorilor cu medium pentru ulei Eco trebuie sa fie ponderata: nu se recomanda folosirea a mai mult de o treime de solvent din cantitatea de culoare. Folosirea excesiva a mediului-diluant Eco va duce la crearea de zone mate pe suprafata picturii. Trebuie avut in devere faptul ca mediul pentru ulei Eco nu grabeste procesul de oxidare al culorilor de ulei.

In curand vom vorbi si despre detergentului pentru ulei Eco, Maimeri.

Ce este guasa?

Culoarea guasa (scrisa chiar si “gouache” dupa denumirea sa in limba franceza) este similara acuarelei. Diferenta dintre aceste doua medii de pictura consta in opacitatea caracteristica guasei. Acuarela, culorile acrilice si guasa sunt solubile in apa, dar numai cea din urma ramane solubila dupa uscare (odata uscate, culorile acrilice devin permanente si nu se mai amesteca cu apa).

Culori guasa Maimeri

Diferente dintre culorile guas si acuarela

Guasa este diferita fata de acuarela prin faptul ca particulele de culoare sunt mai mari. Raportul dintre pigment si cantitatea de apa este mai mare. Pe langa aceasta, culorile guas contin un pigment alb – spre exemplu creta, care conduce la efectul mat, fin si opac al guaselor uscate. In timp ce acuarela este mai delicata si transparenta, culorile guas sunt mai groase, nuantele sunt mai intense si vibrante.

Guasa se poate aplica pe panza, lemn sau hartie 

Chiar daca culorile guas se usuca la fel de repede ca acuarela, aspectul guasei uscate este diferit de cel al guasei umede, proaspat scoasa din tub: nuantele deschise se inchid si nuantele inchise se deschid. Acest aspect trebuie luat in considerare cand doresti sa realizezi o pictura in mai multe sesiuni si trebuie sa obtii in fiecare sesiune aceleasi culori. Puterea sa rapida de acoperire face ca guasa sa fie folosita in tehnici de pictura destul de directe (spre deosebire de acuarela).

Specificul guaselor

Guasele pot fi diluate pana la obtinerea unei consistente a culorilor care permite pictura in straturi de culoare transparente. In pictura cu acuarela culorile deschise trebuie sa fie pastrate intacte de la inceputul lucrarii pana la final. Aceasta impune o tehnica avansata de pictura ; unii artisti in acuarela folosesc latexul (in engleza “art masking fluid”) pentru a proteja zonele luminoase din tablou.

Avantajul tehnicii picturii in guasa consta in posibilitatea de a picta primul plan al tablolui  peste fundal. De asemenea, guasa este foarte versatila: poti picta de la inchis la deschis, dar poti si sa re-lucrezi anumite zone din tablou. Chiar dupa ce culorile guas s-au uscat, acestea pot fi “ridicate” de pe suportul de pictura (panza, lemn, piatra, hartie etc.) pe pensula cu ajutorul unei mici cantitati de apa. Culorile guas se pot folosi direct din tub sau se pot dilua cu apa.

Henri de Toulouse-Lautrec, JMW Turner si mult mai recentul Mark Tothko sunt doar cativa dintre artistii
faimosi care au folosit frecvent guasa ca mediu de pictura.

 

Pentru ca aspectul guasei uscate este mat si timpul de uscare este scurt, culorile guas sunt folosite cu precadere de catre artistii care concep si picteaza postere, ilustratii, grafica, benzi desenate sau alte forme de design artistic. Datorita faptul ca pigmentii din culorile guase sunt macinati fin, guasa se foloseste si in aerografie.

Multi artisti considera guasa ca fiind mediul de pictura ideal pentru ca este foarte usor de controlat, in comparatie cu traditionala acuarela. O lucrare poate fi realizata integral din guase sau poate folosi o combinatie de guase cu alte medii de pictura solubile in apa : acuarela, acrilice, cerneala sau markere sau culori uscate: pastel sau creioane colorate.

Sfatul expertului: Guasa trebuie considerate o acuarela opaca si nu o culoare acrilica, in sensul ca un tablou realizat in guase trebuie inramat si protejat sub sticla. Majoritatea artistilor nu aleg sa verniseze tablourile in guas pentru ca aceste nu mai pot fi restaurate mai tarziu. Majoritatea vernisurilor se ingalbenesc in timp si in cazul guasei, din pacate, vernisul ingalbenit nu mai poate fi inlocuit (cum se intampla in cazul picturilor in ulei sau acrilic).   

10 Sfaturi pentru pictura in ulei

Pictura in ulei este una dintre cele mai versatile tehnici de pictura. Ofera posibilitatea de a lucra cu o sumedie de medii de pictura si are potentialul de a declansa o relatie stransa intre artist si lucrare, direct proportional cu timpul petrecut in realizarea picturii si cu efortul depus. Succesul acestei « relatii » dintre artist si pictura in ulei depind intr-o anumita masura si de intelegerea acestei tehnici de pictura, a particularitatilor sale.

1.    Paleta de pictura

Alege ce ti se potriveste mai bine. In mod traditional, paleta de pictura de lemn se foloseste pentru culorile in ulei, fie ea rectangulara sau ovala. Pentru a micsora gradul de absorbtie al lemnului, este indicat sa o freci cu o carpa inmuiata in ulei de in inainte de a incepe sa pictezi.
Pentru cei care sunt comozi si vor sa renunte la folosirea solventilor pentru curatarea paletei de pictura (din motive de miros neplacut, timp sau cost), paleta de pictura de unica folosinta este o optiune ideala. Acestea sunt ieftine si foarte practice.
Unii artisti lipesc banda adeziva de hartie pe suprafata paletei de pictura; astfel poti vizualiza cum vor arata culorile pe panza (in cazul in care se aplica culorile de ulei pe o panza de pictura alba) si se curata foarte usor la finalul sesiunii de pictura indepartand banda adeziva.

2.       Culorile de ulei

Tine cont ca o anumita culoare, spre exemplu Siena naturala, poate avea un aspect diferita de la producator la producator.  Acorda atentie descoperirii culorilor care iti plac si observa care este brandul lor. Astfel poti economisi bani si evita frustrarea de a „colectiona” culori de diferite branduri ale caror calitate nu te multumeste.
Un lucru apreciat la culorile de ulei este faptul ca aspectul culorii din tub este foarte asemanatoare cu cel al culorii uscate. De-a lungul procesului de uscare (oxidare) a culorilor de ulei, amploarea „sedimentarii” pigmentului este mica spre deosebire de alta medii de pictura (acrilic). Acest aspect te ajuta in identificarea culorilor (comparand culorile uscate cu cele din tub sau paleta de culoare oferita de producator).

3.  Putin este mult!

Se poate intampla sa fii total implicat in realizarea unei lucrari si odata ce iei putina distanta de tablou pentru a-l admira, observi ca amestecurile de culoare seamana a murdarie, noroi – mai curand decat amestecuri de culorii de ulei. De ce? In pictura in culori de ulei functioneaza regula „putin este mult”. Daca aplici doua culori + alb, esti pe drumul cel bun (nu este necesar sa adaugi alb, multi artisti il folosesc rareori in amestecuri). Odata ce incepi sa adaugi mai mult de trei culori + alb te vei indrepta catre un rezultat nedorit, care seamana mai mult a noroi.
Curata cat poti de des pensula, mai ales inainte de a schimba culoarea.

4.       Suprafata de pictura in  ulei

Experimenteaza pentru a vedea ce ti se potriveste mai bine: panza intinsa pe sasiu, carton, hartie etc. Culorile de ulei se aplica cel mai bine (si rezista in timp cel mai bine) pe panza grunduita si carton panzat. Acestea sunt tratate special pentru a nu absorbi uleiul continut de culori.
Un sfat de nu trebuie uitat:  daca folosesti medii pentru textura sub pictura propiu-zisa, atunci este recomandat sa folosesti o suprafata de pictura rigida pentru a evita aparitia de crapaturi.

5.       Textura culorilor de ulei

Culorile de ulei retin in mod natural textura si permit realizarea unor tuse de pensula artistice! Poti da textura suprafetei inainte de a picta folosind o pasta (mediu) de textura. Dupa uscarea acestei paste de textura poti incepe sa pictezi. Daca nu esti multumit, poti folosi oricand in timpul pictura un mediu impasto.

6.       Gras peste slab (engl. „fat over lean”)

Pentru a preveni aparitia crapaturilor mai tarziu, asteapta ca straturile de culoare aplicate la inceput sunt perfect uscate inainte de picta peste ele. Asigura-te ca straturile de dedesubt contin mai putin ulei de in decat cele de deasupra. Straturile de culoare inferioare vor absorbi din uleiul straturilor de culoare de deasupra lor. Astfel, straturile de culoare de ulei de deasupra se vor usca mai repede (daca contin mai putin ulei, oxidarea - adica uscarea se va realiza mai rapid) si vor aparea crapaturi.

7.       Indepartarea vernisului de pe o pictura in ulei

Vrei sa indepartezi un strat de culoare sau de vernis de pe o pictura in ulei? Esenta de terebentina este solventul care te va ajuta sa faci asta, dar acorda foarte mare atentie pentru ca terebentina este foarte puternica si poate afecta pictura in mod nedorit.

8.        Curatarea

Terebentina este agentul de curatarea cel mai des folosit pentru culorile de ulei. Poti indeparta excesul de culoare de ulei si curata ustensilele de pictura. Varianta moderna a terebentinei (imbratisata mai ales de catre artistii care sunt alergici/sensibili la mirosul saul puternic) este solventul inodor. Exista, bine-inteles o intreaga varietate de solventi ecologici (pot fi deversati in sistemul de canalizare public) care sunt indeajuns de puternici pentru a indeparta culoarea de ulei de pe pensule fara a le afecta parul.

9.       Recicleaza

Obisnuieste sa ai in atelier un recipient mai mare in care sa torni terebentina pe care o folosesti curent. Las-o peste noapte la decantat si poti folosi stratul superior de terebentina ziua urmatoare. Se recomanda totusi folosirea acestei terebentine „reciclate” doar pentru curatarea pensulelor si a paletei de pictura. Este foarte important ca terebentina folosita in pictura sa fie curata, decantata intrucat exista riscul de a obtine culori noroioasa – ilustrate in punctul 3!

10.   Experimenteaza

Acum ca ai la indemana cele mai importante reguli din pictura in ulei, nu iti ramane decat sa exersezi si sa experimentezi pictura in culorile de ulei. Aceasta este calea sigura de a crea o relatie stransa intre tine ca artist si acest mediu de pictura care a supravetuit testul timpului!

Alegerea albului in pictura in culori de ulei

Unii artisti sustin ca cea mai importanta alegere pe paleta de culoare este alegerea albul. In articolul urmator vom vedea care sunt diferentele dintre principalele tipuri de alb in culorile de pictura in ulei.

In principiu exista trei tipuri de pigment alb folosite in fabricarea albului in culorile de ulei. oxidul de plumb, oxidul de titan si oxidul de zinc. Puterea de acoperire a pigmentului si tipul de ulei folosit ca liant determina natura culorii de alb obtinute.

Albul de plumb (PW1)

Pe parcursul primelor sute de ani in pictura in ulei, albul de plumb a fost singurul pigment la indemana artistilor. Cunoscut sub numele de „alb zapada” (Flake White sau Cremnitz White), acest tip de alb a fost preferat de artisti datorita puterii sale de acoperire foarte buna si a uscarii rapide. Albul de plumb este perfect opac.
Pentru ca se obtine din plumb, albul zapada prezinta riscuri pentru sanatate si mediul inconjurator. In procesul de fabricatie, pulberea de oxid de plumb se poate inhala foarte usor si este foarte toxica.

Plumbul este o substanta toxica care, odata acumulata in corp, afecteaza celulele nervoase.
In secolul al XIX-lea incep sa se descopere pigmenti albi, alternative la albul de plumb, iar in secolul al XX-lea folosirea albului de plumb este descurajata si chiar interzisa in anumite tari.

Oxidul de plumb continua sa fie un pigment preferat, in special pentru grunduirea panzei de pictura. Este apreciat pentru caldura nuantei sale si a puterii de acoperire foarte eficiente. Albul de plumb este folosit in pictura portretelor, intrucat unii artisti considera ca reda foarte expresiv caldura tenului.

Oxidul de titan (PW6)

In zilele noastre, cel mai folosit pigment alb in culorile de uleim acrilic sau cerneala este oxidul de titan – folosit chiar si in industria alimentara si cosmetice. In producerea culorilor pentru artisi, oxidul de titan este principalul ingredient in obtinerea albului de titan.

Albul de titan a devenit o alternativa populara la albul de plumb pentru ca are de asemenea o foarte buna putere de acoperire si se usuca lent.

Oxidul de zinc (PW4)

Oxidul de zinc este un pigment alb, transparent si sta la baza albului de zinc, care are o putere de acoperire mica. Artistii folosesc albul de zinc pentru crearea de glazuri si deschiderea tonalitatii unei culori. Pentru ca are o putere mica de acoperire, un strat de culoare alb de zinc permite intrezarirea culoriilor de dedesubtul sau.

Un bun exemplu al folosirii albului de zinc este crearea de transparente in pictura unui voal, sau a cetii intr-un peisaj tomnatic.

La fel de important ca pigmentul folosit in obtinerea albului in culorile de pictura este liantul. Tipul de ulei folosit ca liant afecteaza aspectul albului; astfel ca uleiul de in confera o tonalitate calda, usor galbuie, in timp ce uleiul de sofran este mult mai „curat” si albul obtinut este mai rece. Odata cu trecerea timpului si oxidarea culorilor de ulei, albul ce are la baza ulei de sofran tinde sa isi mentina „puritatea”, in timp ce albul pe baza de ulei de in tinde sa se ingalbeneasca usor.

Alegerea albului de catre artistii astazi

Producatorii de culori de pictura pentru artisti folosesc pigmenti puri sau amestecuri de pigmenti pentru a obtine o varietate de alburi, fiecare cu caracteristici proprii.
Albul de titan este cunoscut ca fiind „greu de lucrat cu pensula”, in timp ce albul de zinc prezinta proprietati ce il fac sa se aplice usor. Astfel, albul zinc – titan imbina calitatilor celor doua tipuri de alb.

Oxidul de plumb sta la baza culorilor cu timp de uscare rapid, astfel ca este uneori adaugat in reteta altor tipuri de alb pentru a le accelera timpul de uscare. Majoritatea producatorilor de culori pentru pictura pentru artisti mentioneaza pe eticheta tubului de culoare pigmentul folosit.

Indiferent de preferinta personala pentru un anumit tip de alb, recomandam folosirea culorilor de pictura pentru artisti (calitate superioara), intrucat culorile de ulei folosite de incepatori contin o cantitate considerabila de substante de umplutura, precum creta, in locul pigmentului alb propriu-zis.

Stiati ca...?

Procesul de curatare a blocurilor de plumb

De-a lungul istoriei, albul de plumb a fost produs urmarind un procedeu numit „procedeul olandez”. Acesta avea la baza descoperirea faptului ca plumbul corodeaza in prezenta acidului acetic si a dioxidului de carbon si produce o pulbere alba.

Blocuri de plumb erau suspendate deasupra unor recipiente ce contineau otet, ce reprezentau sursa de acid acetic. Apoi blocurile de plumb erau impachetate in straturi de balega de vaca, care, odata fermentata, producea dioxidul de carbon. Acest intreg procedeul era de ne-evitat de catre tinerii invatacei in atelierele de pictura.

Dupa cateva saptamani, blocurile de plumb erau curatate cu grija si astfel se obtineau fulgi (engl. „flake”)de pulbere alba ce acopereau blocurile de plumb. Acesti fulgi de oxid de plumb pur, foarte toxic, se colectau, se sfaramau si se amestecau cu ulei de in pentru a obtine albul de plumb (Flake white).

Probabil ca te intrebi ce reprezinta PW1, PW4 sau PW6. Aceste coduri reprezinta acronime internationale pentru identificarea pigmentilor. PW reprezinta un „Pigment alb” (Pigment White) si numarul denota tipul de pigment specific.